Zilele trecute, mi-am lărgit cercul de cunoștințe, datorită participării la un eveniment într-un județ vecin. Printre comesenii mei la cina ce a urmat evenimentului s-a numărat și o persoană umblată mai mult pe la București, printre oameni care au mai multă legătură cu politica. Iar discuția, inevitabil, s-a dus spre prestația domnei prim-ministru Dăncilă.
Spun inevitabil, pentru că am senzația că, indiferent de mediile în care te învârți astăzi, ai șanse maxime să auzi un banc sau o zicere pe seama dumneaei. Cred că nu e doar o modă a zilelor acestea ci, fără să-și propună, această doamnă va rămâne în memoria colectivă prin gafele lingvistice, așa cum a rămas ,,tovărășul de dinainte de 89”.
Și cum mai rar mi se întâmplă să stau la discuții cu persoane care se învârt pe lângă politicieni, am fost curioasă să dezleg misterul acestei înverșunări de a rămâne la același nivel scăzut al discursului, dovedită de doamna prim-ministru. Pentru că, pentru mine, chiar e un semn mare de întrebare atunci când văd pe cineva că greșește de mai multe ori și, în ciuda reacțiilor care nu-i fac cinste, perseverează în greșeală.
Și uite așa, am aflat că doamna Dăncilă are un consilier. Asta nu era o noutate pentru nimeni. Doar că acest consilier face lucrurile la dublu. Îi scrie doamnei prim ministru discursurile, punând-o astfel în situația de a-și îmbogăți vertiginos vocabularul activ în limba română, și o mai învață și limba engleză. O situație, probabil, complet inedită pentru demnitarul nostru. Vă dați seama ce furtună de informații în capul doamnei?! De aici o fi și greșeala cu ,,20-20” în loc de anul 2020.
Și uite așa, am început să mai împart din vina pe care o puneam doar în dreptul doamnei prim- ministru, pe care o suspectam și de ceva neștiință în privința regulilor de exprimare în limba română și de ceva neinspirație în alegerea consilierilor care-i stau de-a dreapta. O felie importantă o pun acum în dreptul acestui consilier. Care sigur nu a urmat niciun curs de pedagogie. Care nu mânuiește arta de a preda unui elev, care o fi având dorință de a învăța, dar mai puțină putință.
Și cum performanțele elevului depind în mare măsură de prestația profesorului… e clar! Dacă nu avem putere în privința schimbării primului ministru, poate se găsește destulă putere în a-i schimba cineva consilierul. Nu de alta, dar așa cum elevul e reflexia profesorului, și prim-ministrul unei țări poate fi adesea considerat reflexia țării pe care o reprezintă. Iar mie nu-mi place deloc ceea ce văd alții privind spre ea, spre noi…
