În cazul în care încă nu ați aflat, la începutul lunii ianuarie a fost publicată legea în Monitorul Oficial prin care s-a aprobat ca anul 2019 să fie ,,Anul Cărții în România”.
Motivele acestei decizii sunt ușor de intuit… Analfabetismul funcțional în proporție de aproximativ 40 de procente al elevilor români în vârstă de 15 ani, realitate atestată de studiile PISA. Știu, sună antipatic pentru părinți și profesori, și destul de greu de digerat. Dar cam așa stă treaba…
Singurii care par mai puțin deranjați de penultima poziție ocupată de România între cele 28 de state UE la indicatorul performanțe de citire sunt ei… elevii. La toată urma, le este ușor să găsească online rezumatul cărților pe care le primesc spre citire pentru orele de clasă, și mai ușor să vizioneze ecranizări ale cărților din lectura suplimentară sau obligatorie. Să știe să citească o hartă li se pare complet demodat, atâta vreme cât există aplicații pentru navigație în aproape orice mașină, iar traseul turistic ți-l poate face de-a gata orice agenție de voiaj.
Firească oarecum lipsa aceasta de îngrijorare a tinerilor și lipsa de conștientizare a urmărilor pe termen lung ale analfabetismului funcțional. Căci altele le sunt prioritățile vârstei.
Bine însă că s-au sesizat cei mari! Nu doar pe la noi, ci în întreaga Europă, chiar dacă media europeană a analfabeților funcționali e la jumătate față de a noastră… Drept urmare, au început programe ceva mai serioase în corectarea acestei probleme peste tot.
,,Anul Cărții” în România ar trebui să se lase cu ceva urmări benefice. Nu doar în conturile librăriilor și editurilor, ci mai ales în obiceiul de a citi al tinerilor. ,,România citește” este programul național care prevede promovarea lecturii în şcoli prin întâlniri cu scriitori, personalităţi publice, voluntari care să le citească elevilor fragmente din operele literare.
Carevasăzică, voluntarii dau startul lecturii, în speranța stârnirii apetitului în rândul potențialilor analfabeți funcționali. Știu că nu vă sună bine în ureche această sintagmă, dar mă gândesc că, dacă deranjul provocat ar putea să vă determine a vă înscrie în rândul voluntarilor, bine-ar fi… Inspirat sau nu de campania multianuală similară ca scop și derulată cu succes din Polonia, “Toată Polonia citeşte copiilor”, proiectul ,,România citește” ar trebui să aducă beneficii majore întregului sistem educaţional și societății românești pe termen lung, propunându-și “să dubleze consumul de carte în doi ani”.
Eu, una, promit să mă implic. Voluntar. Și zic un mare ,,Doamne-Ajută!” să nu rămână doar un proiect pe hârtie, cu activități sporadice, ci unul în care toți adulții îngrijorați de analfabeții funcționali ai familiei, să se implice voluntar și activ.
