full screen background image

17 ianuarie – Discurs ca la carte

Au trecut deja câteva zile de la discursul președintelui Consiliului Uniunii Europene, Donald Tusk, din cadrul Ceremoniei oficiale de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene. A fost însă un discurs atât de impresionant pentru mulți, încât merită să-l luăm și noi în discuție.

Aș spune că acest discurs rostit la Ateneul Român e unul care trebuie pus în rândul modelelor de comunicare ca bună practică a oricărui manager, mai mare sau mai mic. Și când spun manager, mă gândesc de data aceasta și la părinții care manageriază relațiile de familie, și la profesorul care coordonează colectivului de elevi, și la directorul de școală sau patronul de corporație, și la ministru, prim-ministru sau președinte al unei țări.

E un discurs care urmează de la A la Z toate regulile unuia eficient și tocmai din acest motiv a avut un asemenea impact. E încă o dovadă că a comunica eficient nu ține doar de artă, ci și de știință. Și astfel un semn că n-ar fi rău ca cei care coordonează oameni, în diferite forme, să mai pună din când în când mâna pe un ghid al comunicării eficiente sau ,,să-și cumpere” un priceput care să-i ajute în această privință.
Regulile pe care le-a respectat demnitarul european sunt relativ simple.

În primul rând, faptul că a rostit discursul în limba română, presărându-l cu citate din manii noștri oameni de cultură. A arătat astfel respectul față de oamenii României. E una din regulile comunicării eficiente: să-l faci pe cel din fața ta să simtă că este important pentru tine. Efortul de a căuta citate inspirate, din Nichita Stănescu, Pleșu și Eliade, e unul considerabil, pe care îl faci doar pentru cel care vrei să simtă importanța pe care i-o acorzi.

A fost un discurs subtil care, respectând ,,regula sandwichului”: a început cu exprimarea mândriei și feiricirii de a conduce alături destinele UE, continuând cu atenționări subtile precum faptul că depinde de România dacă politica adoptată va fi un exemplu bun sau un avertisment sever pentru celelalte state membre și că scurtăturile pe care le caută unii pentru a-și atinge scopurile ar fi semn de slăbiciune, încheind apoi tot într-o notă optimistă. Cam așa ar trebui să fie prezentat orice avertisment ce poate fi mai puțin plăcut pentru cel căruia i se adresează: îmbrăcat de o parte și alta de lucruri plăcute. Toate ca într-un sandwich.

Și nicio clipă nu a arătat nesiguranță în privința capacității României de a-și duce treaba la bun sfârșit, folosind sintagme precum ,,sunt convins”, ,,sunt sigur”. Nu mai vorbim despre impactul emoțional produs de amintirile dragi nouă, legate de finala de la Sevilla sau de prima mașină pe care a avut-o aproape oricare român, Dacia.

Pe scurt: arată-i celui cu care comunici că este important pentru tine, prezintă-i lucrul mai puțin plăcut la mijlocul discursului îmbrăcându-l în lucruri plăcute, exprimă faptul că ești optimist și pozitiv în privința capacității celuilalt de a rezolva problema și nu uita să stârnești emoție!
Ai toate șansele să fii ascultat cu atenție, apreciat pentru cele spuse, mai bune sau mai puțin bune, și dai un start bun relației din acel moment. Fie că discursul e acasă, în clasă, la birou sau în Parlament.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza