full screen background image

9 ianuarie – Practică “ne-bună”

Nu doar pe la noi se fac consultări publice pe diferite teme, mai mult sau mai puțin stringente. Se practică și pe alte meleaguri. Doar că scopul și finalitatea diferă.

Spre exemplu, Dicționarul Cambridge a făcut apel la internauți pentru a alege cuvântul anului 2018, după cum a informat “The Independent”. Dintre mai multe cuvinte ce denumesc probleme de actualitate, a fost ales unul: “nomofobia”. Nu știu câți dintre dumneavoastră l-ați auzit până acum, dar cu siguranță ceea ce denumește termenul vă este familiar. Este vorba despre dependența de telefonul mobil. Nu știu exact nici pe câți dintre români îi afectează această problemă, dar se pare că, în Franța, 4 din 10 locuitori suferă în situația lipsei telefonului mobil, iar în cazul adolescenților, procentul crește la 80%. Nu m-ar mira ca situația să fie aproximativ la fel și pe la noi, deși sunt prea puțini cei care o recunosc.

Să facem un test fulger, pentru a afla dacă vă încadrați printre nomofobi! Va suna ca în testele acelea ieftine de prin reviste, dar merită efortul… Postați des și orice pe platformele de socializare? Intrați în panică dacă a cedat bateria telefonului? Verificați destul de des dacă ați primit un SMS, un email sau un like la o postare? Vi se pare uneori că telefonul sună, deși nu este așa? Lipsa accesului la internet vă dă o senzație de izolare? Atunci când ieșiți în oraș vorbiți mai mult la telefon, decât cu prietenii de lângă voi?… Parcă aud corul la unison de “nu-uri” prelungite… Doamne-Ajută!

Unii spun că cel mai trist este în cazul copiilor… A celor care s-au născut după 2008, an în care se lua în discuție deja existența acestui sindrom. A celor care nici nu au cum să-și imagineze viața în lipsa unui smartphone… Mă gândesc însă că, născuți în acest mediu, nici măcar n-au cum să facă o comparație. Asta dacă sunt prea puțini cei preocupați să îi ajute, să le creeze ocazii în care să înțeleagă că există viață și după uitarea telefonului mobil acasă.

Cred însă că și mai trist este în cazul adulților. Cei care ar trebui să-i ajute, dar nu pot. Pentru că deși au copilărit doar cu telefonul fix, au ajuns acum să se simtă nefericiți în lipsa internetului, în lipsa telefonului mobil. Model de practică “ne-bună” pentru cei mai tineri.

comments

comments