full screen background image

16 noiembrie – De partea taților

Astăzi mi-am propus să fac pace cu tații, cei despre care se spune că se implică mai puțin în educația copiilor. (Deși se străduiesc, atât cât pot și se pricep… zic ei… și sunt destul de afectați de replicile acide sau ironice ale mămicilor care par a fi mai degrabă nemulțumite de efortul depus de aceștia.)

Citeam pe un site, dedicat părinților, care ar fi cele 7 replici date de mămici sau eventual de soacre…. care i-ar deranja mai mult pe tați. Replici aparent inofensive în conținut… dar cum tonul face muzica… Mi s-au părut amuzante și eventualele reacții ale capilor familiei la replicile părții feminine.

Exemplificând, mama, afectată vizual la vederea hainelor cu care a fost îmbrăcat copilul, spune: ,,Da… se vede că tăticul a îmbrăcat copilul astăzi…” Inofensiv, nu?! Și ai putea crede că e de bine. Doar că propoziția a fost rostită printre dinți, astfel încât tăticul să realizeze că simțul lui estetic lasă foarte mult de dorit… Doamnelor, poate ar trebui să înțelegeți că pentru tătici important este ca cel mic să fie bine îmbrăcat, iar asortarea culorilor nu e luată în calcul.

Ei, dar sunt și tătici cu gust estetic și cu răbdare pe măsură. Care reușesc să facă toate cele pe care le consideră necesar mamele a fi făcute, în lipsa lor. Și chiar destul de bine. Care e replica pe care o primesc la întoarcerea acestora acasă? ,,Ai fost o mămică perfectă astăzi!”
Carevasăzică, dacă ți-au ieșit toate ca la carte și copilul nu a pățit nimic o zi întreagă sub supravegherea ta… ești asemenea unei mame. E maximum de apreciere! Nu un tătic foarte bun, grozav sau chiar exemplar. Doar surogatul celei ce se descurcă perfect în creșterea și educarea copilului.

Cum să nu te superi și să nu uiți că ți-ai propus ca astăzi să nu te cerți cu nimeni…

Mai are rost să enumăr celelalte replici sau deja vi le-ați amintit din propria rostire sau gândire, tați sau mame fiind?

Astăzi, cum spuneam, mă situez de partea taților. Și le invit pe mame să aprecieze mai mult efortul taților. Mai ales pentru că, de multe ori, e o raritate. Și merită încurajați! Poate prind curaj și o vor face mai des decât vă așteptați. Căci și ei au nevoie de încurajări permanente și de confirmări. Asemenea celor mici. Și mă refer aici strict la calitatatea lor de tați. Căci, în rest, știți cu siguranță mai bine ce e de făcut pentru a nu vă certa indiferent de ziua din săptămână,

Pe final, vă urez să aveți weekend minunat în familie, cu replici spre aprecierea efortului depus de toți cei ce fac parte din familie!

comments

comments