full screen background image

5 noiembrie – În căutarea fericirii copiilor

Din ce în ce mai mulți părinți obosiți în jurul meu. Obosiți de programul încărcat de la serviciu, obosiți de grijile legate de copii, chiar și atunci când sunt la serviciu, obosiți apoi de cele pe care trebuie să le facă după serviciu, spre binele copiilor.

Niciunul însă nu se plânge. Căci am în jurul meu foarte mulți părinți „perfecți”, doritori de a avea copii fericiți. Dornici ca elevii familiei să înregistreze succes, dacă se poate la cât mai multe dintre disciplinele școlare, dornici să le cultive talentele sau să le ocupe sănătos timpul liber.
Ceea ce face ca ziua din săptămână să arate cam așa pentru părintele „perfect”: dis-de-dimineață, se trezește din timp pentru a prepara micul-dejun și a pregăti cele necesare pentru un bun start spre școală pentru copil. Nu uită să verifice ghiozdanul. De teama de a nu fi nevoit să se învoiască de la serviciu pentru a aduce la școală caietul cu tema pentru acasă, la care cel mic a lucrat sub stricta supraveghere a părintelui. Ar fi păcat de munca amândurora, la ceas de seară. Când ușa casei se închide, părintele ia din spatele elevului ghiozdanul ce atârnă mult prea greu, ghiozdan ce va fi mai apoi dus până la ușa școlii, după momentul stresant al găsirii unui loc de parcare. Apoi, în goana mașinii, spre serviciu.
Gândul îi stă la cele pe care le are de făcut acolo, doar dacă în ziua cu pricina nu s-a anunțat vreun test la matematică sau la istorie. Deși părintele a lucrat suplimentar și l-a ascultat cum s-a priceput mai bine despre epocile istorice, emoțiile tot există. După prânz, motorul mașinii pornește din nou, spre școala unde copilul așteaptă mai puțin stresat decât părintele întoarcerea acasă, butonând telefonul. E timpul pe care părintele nu a reușit să-l acopere corespunzător. Cercul de lectură, arte sau antrenamentul de handbal sunt programate după masa de prânz, pe care copilul o consumă în grabă sub supravegherea părintelui, care aruncă des ochii spre ceas. Nu vrea să întârzie prea mult la serviciu, unde șeful îngăduitor i-a acordat pauza de prânz, spre binele copilului familiei.

Cât timp copilul este la activitățile extrașcolare, părintele încearcă să se concentreze pe sarcinile trasate de șef de dimineață. Apoi, când programul de lucru s-a terminat, copilul este preluat și așezat la biroul din camera de făcut teme. Copilul se presupune că s-a relaxat suficient cu activitățile extrașcolare, deci este apt pentru teme. Iar părintele să străduiește să fie și el apt. Spre seară, după cina luată în liniște – căci oboseala ar aplifica prea mult vorbele celorlalți în mintea părintelui obosit – urmează odihna binefăcătoare.

Și, uita așa, trece o zi din viața unora dintre părinți, perfecți, dedicați total fericirii copiilor familiei. Uitând însă să mai fie și ei fericiți, model de bună practică pentru copiii de astăzi, părinții de mâine.

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza