Cei care citiți știri în mediul online cu siguranță ați fost atrași de articolul în care se povestește despre faptul că în Finlanda se promovează somnul la locul de muncă… plătit. Necesitatea somnului la locul de muncă pare să nu fie o glumă, ci o concluzie la care au ajuns sindicaliștii finlandezi: somnul de la amiază la serviciu are un efect pozitiv asupra productivității și, drept urmare, asupra bunăstării financiare a companiilor care permit angajaților să doarmă la prânz. Iar pentru a-l aduce mai repede pe Moș Ene pe la genele corporatiștilor, au fost angajați specialiști care să-i învețe cum să se relaxeze mai repede și să mediteze.
Mă gândeam că la noi o astfel de idee ar putea prinde foarte repede și că angajații s-ar strădui să adoarmă și fără specialistul de rigoare. Mai ales când vine vorba de sectorul bugetar. Și, drept să spun, nu m-ar deranja prea mult jumătatea de oră petrecută meditând sau în relaxare, dacă restul timpului ar dovedi eficiența maximă a angajaților. Din păcate, însă, este exact pe dos în multe situații, ca în zicerea despre care mă îndoiesc că finlandezii știu: “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.”
Una peste alta, somnul de după-amiază chiar face bine, indiferent de vârstă. Ideea este să nu abuzezi de el și ca urmare să nu te mai poți odihni bine în timpul nopții. 20 de minute sunt suficiente la prânz pentru relaxare, iar intervalul orar ideal este între 14.00 și 16.00. Spaniolii par să știe asta cel mai bine, dacă este să ținem cont că în acest interval orar majoritatea magazinelor sunt închise. Că somnul de după-amiază este un obicei sănătos, care nu doar revigorează întreg organismul, ci restabilește și echilibrul emoțional și mărește performanțele creierului, o recunoștea și Margaret Thatcher.
Singura femeie prim-ministru din istoria Marii Britanii, care spunea că noaptea doarme doar patru ore, însă trage câte un pui de somn în fiecare după-amiză. Se spune că fani ai somnului erau și John F. Kennedy, Ronald Reagan, Winston Churchil şi Albert Einstein. Oameni influenți ai lumii, cărora ar trebui să le dăm crezare, în cazul în care nu-i credem pe cercetătorii care au dovedit științific că scurta repriză de somn din timpul zilei “spală” zona creierului responsabilă cu memoria pe termen scurt, pentru a face loc noilor informaţii.
Deci finlandezii știu ei ce știu până la urmă… Mi-e greu să cred însă că românii vor ajunge prea curând să aibă parte de somn la locul de muncă. În cazul copiilor însă, m-aș bucura să știu că sunt încurajați să se odihnească după orele de curs de către părinți și profesori. în timp ce gadgeturilor și televizorul iau o pauză. Cel puțin până cresc suficient cât să decidă singuri dacă pot sau nu să doarmă în lumina zilei.
