Senatorul PSD de Suceava, Ioan STAN, a susţinut o declaraţie politică, în şedinţa de astăzi a Senatului României.
El a spus că a venit timpul ca și România să fie auzită când are de spus lucruri la care statutul de țară europeană îi dă dreptul, dar şi de a primi răspunsuri la întrebările pe care le pune.
Ioan STAN a întrebat în ce fel a apărat MCV drepturile cetățenilor români, cine a furnizat datele și a omis din neglijență sau reacredință realitățille românești care au stat și vor sta la baza acțiunilor Guvernului român.
Mai jos, puteţi citi integral DECLARAȚIA POLITICĂ a parlamentarului sucevean:
Doamnelor și Domnilor colegi,
Cu siguranță încă ne aflăm sub imperiul sentimentului indus de prestația premierului Viorica Dăncilă în Plenul Parlamentului European, acelora dintre noi pentru care valorile definitorii ale poporului român le sunt călăuzitoare, sentimentul demnității și al dreptății, al curajului de a spune lucrurilor pe nume, chiar dacă acest nume nu gâdilă prea plăcut anume urechi, deprinse să audă doar acorduri totale și necondiționate. Este cu adevărat timpul ca și România să fie auzită când are de spus lucruri la care statutul de țară europeană ne dă dreptul și, mai ales, România are dreptul de a primi răspunsuri la întrebările pe care le pune, are dreptul de a cere să fie tratată, în circumstanțe clar asemănătoare, cu aceleași unități de măsură ca și alte state europene. Iar întrebările pe care România le-a pus clar și ferm Parlamentului European, prin vocea primului său ministru, sunt de primă mărime, de maximă importanță. Am ales să-mi fac știute astăzi opiniile în legătură cu Mecanismul de Cooperare și Verificare atârnat de gîtul României în chiar anul aderării României la UE. Și trebuie să fac măcar câteva precizări.
În condițiile în care nu există o definiție unanim recunoscută în cadrul U.E. a conceptului ,,stat de drept,, a devenit un clișeu afirmația că în România ar avea loc un asalt al Guvernului și al Parlamentului asupra statului de drept. Dar nici un înalt funcționar UE, nici una din instituțile sale nu a fost în măsură să precizeze care text de lege, care măsură politică, care gest al Guvernului român susține această afirmație. Pe de altă parte, sesizările României pe lângă Comisia Europeană în legătură cu derapaje ale statului de drept și violări ale drepturilor omului în numele luptei împotriva corupției nu au primit nici o cooperare din partea Comisiei, așa cum ar fi fost obligația sa reieșită din MCV, Comisia girând astfel aceste derapaje. Sau, poate, instituțiile europene n-au respectat prevederile MCV știind că acest document abundă de inexactități. Inexactități care, deși au fost mereu sesizate de România, nu numai că nu au fost corectate, dar nici măcar nu au fost consemnate. La fel, solicitările României ca în cadrul MCV să se facă precizată poziția europeană în legătură cu imixtiunea anumitor instituții în actul de justiție, cu fenomenul justiției selective și șantajul sistematic asupra procurorilor și judecătorilor. Nici pomeneală ca rapoartele MCV să facă vreo referire la așa ceva. Dar, nu putem să nu constatăm că șefii acelor instituții, care au comis abuzuri, potrivit propriilor declarații, magistrații care au acceptat să lucreze pe baza informațiilor și indicațiilor primite de la acele instituții și necunoscute acuzaților au fost lăudați și decorați de state membre UE. Cum se poate înțelege și admite așa ceva ? De ce rămâne numele ”experților” care au redactat rapoartele MCV cu privire la România un mare secret? Este aceasta o manifestare a transparenței declarate una din valorile noastre comune?
Sunt peste 10 ani de aplicare a MCV în România. Având în vedere ineficiența de care a dat a dat dovadă pe întreg acest parcurs, suntem îndreptățiți să ne întrebăm, așa cum a făcut premierul nostru, în ce fel a apărat MCV drepturile cetățenilor români, cine a furnizat datele și a omis din neglijență sau reacredință realitățille românești care au stat și vor sta la baza acțiunilor Guvernului român. Sau avem serioase motive că credem că regia ce a guvernat ședința, mă refer la nerespectarea regulilor de procedură, ascunde cu bună știință nevoia unor state membre de a adopta propunerea de regulament a Comisiei Europene și a Parlamentului European nr.136/2018, care se referă la protecția Uniunii Europene în cazul unor deficiențe grave de nerespectarea statului de drept în statele membre. Aceasta însemnând că accesul la fondurile europene în acele state membre UE, în care se constată aceste deficiențe să poată fi suspendat, retras, chiar în situația proiectelor actuale care se află deja în derulare sau ca aceste state membre să nu mai poată accesa alte fonduri.
Chiar dacă până la punerea în aplicare a unor astfel de mașinații va mai trece o vreme , chiar dacă aceste temeri vor rămâne doar niște temeri, cred că n-ar trebui să ne mai abatem de acum încolo de la poziția cucerită de doamna prim ministru și n-ar mai trebui să îngăduim a fi tratați altfel decât cu același respect cu care am dovedit că tratăm Uniunea Europeană, în care suntem, cu certitudine, parte cu drepturi egale.
