Trebuie să recunosc că sunt norocoasă! Vara aceasta am călătorit foarte mult. Și toate călătoriile mele le-am făcut în prezența numeroasă a copiilor, adulții fiind în minoritate, cu excepția concediului făcut cu familia și prietenii.
Unii ar spune că nu-i rost de relaxare, când în preajmă sunt zece guri vorbărețe și zece perechi de ochi curioși, care te privesc de la înălțimea celor maxim 120 de cm. Așa o fi pentru unii, dar pentru mine e exact pe dos. Pentru că în mijlocul lor e o energie unică, pozitivă, pe care adultul trebuie doar să-și dorească să o capteze.
Depinde, e drept, și de locurile prin care alegi să călătorești în prezența lor. Dacă preferi un litoral aglomerat sau o zonă de munte invadată de turiști, ai toate șansele nu doar să-ți descarci bateriile, ci și să rămâi fără voce, fără idei și fără bucuria călătoriei.
Există însă un loc pe care l-am descoperit recent, chiar în județul Suceava, la 24 de km de Vatra Dornei: Tinovul Mare Poiana Stampei. O rezervație naturală declarată arie protejată din anul 2.000, în care poți găsi nu doar liniște, ci și o sumedenie de specii de plante și animale. Când am călcat pe poteca construită de voluntari, un copil a exclamat că e drumul ce duce la casa piticilor din poveste. Vocile celorlalți s-au stins încet, fără vreun șșșșșit din partea adulților. Doar exclamațiile de bucurie și mirare se mai auzeau. din când în când. Iar explicațiile voluntarului de la Salvamont ce ne însoțea, sigur au ajuns în dreptul fiecărui pitic din pădure. E drept că gurile celor mici erau ocupate și cu molfăitul merișoarelor ce împânzeau pădurea… Ici-colo popasuri în care cei mici și mari descoperă informații pe cuburi sau pe panouri despre animalele și plantele existente și peste tot… multă energie pozitivă. De încarcat bine bateriile călătorului.
V-aș face o invitație tuturor în acest loc de poveste, dacă vreți să vă încărcați bateriile chiar și în prezența celor mici. Intrarea e gratuită, locația e foarte accesibilă, iar locul pare neatins de mâna omului, cu excepția potecii frumos amenajate. Îmi fac curaj spunându-vă să mergeți, cu speranța că locul va rămâne așa, de poveste, și după trecerea dumneavoastră pe acolo.
