full screen background image

18 iulie – Mami, mă iubești cu adevărat?

Mi se întâmplă să primesc zilnic tot felul de mail-uri de pe portaluri ce au legătură cu educația. Uneori conțin chiar informații interesante, alteori sunt simple reclame la diverse cărți ce ar putea să ajute un adult în cea mai grea profesie, aceea de părinte.

Deunăzi, însă, mi-a atras atenția în mod deosebit unul dintre aceste mail-uri, ce avea alături de reclama pentru un dicționar cu 1.000 de cuvinte scrise cu cratimă, rândurile unei mame, scrise din disperarea conflictului dintre ce își dorește ea pentru fiul ei și ce își dorește fiul pentru el însuși. Fiul își dorea o consolă ca a unui prieten, în timp ce ea i-a pus în mână o carte, ceea ce l-a făcut pe cel mic să o întrebe dacă îl iubește cu adevărat.

Cred că este un scenariu care nu este străin multora dintre părinții de astăzi. Dar, pe cât de comun este scenariul, pe atât de diferite sunt reacțiile adulților. Mama despre care vă spuneam își continuă povestea așa: “L-am strâns în brațe și am realizat că întreaga noastră viață se va desfășura ca o bătălie între ce își dorește el și ce îi doresc eu. I-am explicat că acțiunile de astăzi se văd în rezultatele de mâine și că vreau să aibă încredere în mine”.

Și nu i-a oferit consola dorită, gândind: “Mă va judeca acum când este mic, dar mai bine decât să mă judece când va deveni mare și poate că viața nu îi va oferi ce își dorește. Vreau să facă mai mult decât mine, să realizeze mai mult decât mine. Eu sunt o biată angajată. El va ajunge inventator, medic chirurg, inginer, contabil șef sau om de afaceri. Este decizia lui, dar eu voi avea grijă să aibă șansa să ia astfel de decizii mărețe”.

Înțeleaptă reacție… Mă întrebam câți dintre noi am reacționat așa în fața copiilor noștri. Sau am preferat să-i oferim consola ca semn de iubire sau de apreciere pentru rezultate mai bune la școală. Câți dintre noi reușim să-i facem să înțeleagă faptul că a avea o consolă ca a altuia nu te face să fii la fel ca și el. Și că, de fapt, idealul chiar nu este să fi la fel cu celălalt. Ci să fii diferit, în stilul tău personal, ce poate fi chiar mult mai valoros decât al altora.

Sincer, nu cred că sunt foarte mulți părinții care au reușit să le refuze gadgeturile copiilor. Nu până acum. Dar poate o vor face viitorii părinți, conștientizând că în cazul acesta, mai puțin pentru copil acum, poate fi mult mai mult în viitor. Așa cum poate fi și o doză de educație.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza