full screen background image

Cel mai medaliat luptător român din istorie, rădăuțeanul Ștefan Rusu, la VIVA FM!

Rădăuțeanul Ștefan Rusu este cel mai medaliat luptător român din istorie. În cele două decenii de carieră, Ştefan Rusu se poate lăuda cu 22 de medalii cucerite la campionate europene, mondiale şi Jocuri Olimpice şi o stea pe „Hall of Fame”. Un titlu de campion olimpic, două de campion mondial şi cinci de campion european.

Primul său antrenor, Vigil Gherasim, un fost tâmplar, l-a inițiat în acest sport. ”Fără disciplină şi tenacitate nu poţi face performanţă”, a spus maestrul Ștefan Rusu în interviu la VIVA FM Rădăuți. Într-o perioadă în care România era deja o forţă, era greu pentru oricine să ajungă în elita luptelor greco-romane pe plan naţional. La 14 ani, Ştefan cucerea primul său titlu naţional, la categoria 48 de kilograme, iar în finală avea să-l învingă pe Nicu Gingă, viitorul dublu campion mondial şi vicecampion olimpic.

Nu a câștigat la prima sa participare de la Montreal, acolo unde a obţinut argintul după o finală incredibilă în faţa rusului Suren Nalbandyan, dar a câștigat în 1980, la Moscova, după ce a trecut în semifinale, într-un duel mai mult psihologic, chiar cu omul care îi smulsese aurul de la gât. Finala cu polonezul Andrzej Supron a fost foarte ușoară pentru el, deşi s-a impus greu, cu 1-0, şi o consideră cel mai dificil meci al carierei. „A fost medalia care m-a bucurat cel mai mult. Amintirea premierii a rămas foarte vie: eram pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cânta imnul României cu putere şi, după un val de fericire, m-am întristat, de parcă amintirea muncii şi sacrificiilor depuse se strânsese pe capul meu. Atunci mi-am permis să-mi dau seama cât de dor îmi era de copiii mei pe care nu îi mai văzusem de 7 luni”, a povestit Ştefan Rusu.

Pentru performanţa sa, a primit din partea statului român suma de 5.000 de lei şi o butelie. În acea perioadă era legitimat la CS Mobila Rădăuţi, acolo unde s-a întors de la Steaua. „M-am supărat la Steaua fiindcă mi-au promis că îmi repartizează un apartament, dar antrenorul de atunci a făcut ca altcineva să ia apartamentul, iar eu primeam o garsonieră în Ferentari. Acel episod m-a mobilizat şi mai tare”, a explicat omul care a adunat peste 1.000 de trofee naţionale şi internaţionale între 1965 şi 1990. Patru ani mai târziu, în 1984, la Los Angeles, obţinea şi bronzul mondial, dar promisiunea că la întoarcerea în ţară va primi un televizor color şi un frigider nu a mai fost onorată. „Mi s-a propus de mai multe ori să rămân în ţări vestice, nemţii mi-au oferit odată 60 de mii de mărci în mână să rămân la ei. Erau bani mulţi atunci, dar eu nu concepeam să stau departe de familia mea. Când veneam de la concurs, de la aeroport mă duceam direct la gară, să ajung cât mai repede în Rădăuţi”.

A dominat lumea luptelor greco-romane la categoria 68 de kilograme între 1978 şi 1983, și a devenit un rival veritabil pentru sovietici. S-a retras în 1987, la 22 de ani după ce păşise pentru prima oară într-o sală. A devenit antrenor la Rădăuţi şi Dinamo, însă Revoluţia a creat un adevărat haos în sportul de performanţă. A fost scos din sistem de la clubul din Ştefan cel Mare pe motiv că postul său s-a desfiinţat. „Marii campioni ajungeau să moară de foame”, precizează el. A plecat să antreneze în Turcia, la lotul naţional de juniori, iar în 2000, atunci când s-au introdus rentele viagere, a revenit în România, la Rădăuţi, unde a început un proiect pentru relansarea luptelor greco-romane. Cei care i-au fost aproape au fost cei trei fii ai săi, Cornel, Ştefan şi Florin, toţi având performanţe notabile în lupte. Marea mâhnire a lui Ştefan Rusu rămâne faptul că sportul care i-a adus lui faima şi-a pierdut strălucirea. Ultima medalie olimpică pentru România la lupte datează din 1992.

La Rădăuţi este cetăţean de onoare, este și cetățean de onoare al județului Suceava, dar spune că titlul ese onorific, că nu a beneficiat de niciun avantaj de pe urma lui: „Poate aş fi meritat mai multă atenţie, eu am trei medalii olimpice, şi campion şi vice şi bronz. Sunt cel mai titrat luptător, deşi au fost şi Berceanu şi Alexandru, eu am trei medalii olimpice, de cinci ori campion european şi de trei ori mondial. În total am 22 de medalii la campionatele europene, mondiale şi Jocurile Olimpice. La Rădăuţi sunt cetăţean de onoare, dar nu am nicio facilitate, doar onorific. Măcar o scutire de impozit, ceva, un loc în cimitir sau reducere la transportul în comun. Eu m-aş bucura, aş zice că a făcut judeţul ceva pentru mine. Dar fac numai pentru ei, nu ştiţi cum e politica? Dar nu ştiu ei cum e munca în sport”.

Fostul campion olimpic, mondial şi european îi aduce aminte că în perioada sa de glorie a primit şi el oferte de a rămâne în străinătate, dar nu a „trădat” România.

„Eu nu am trădat România, nu am rămas pe nicăieri. Şi am avut şi eu oferte. În1981, în finala de la Goteborg, mi-au dat 60.000 de mărci să rămân. Am zis ”lasă-mă” şi m-am dus acasă. Trebuie să ai inimă ca să fii român”.

Pentru că în Rădăuți nu a mai fost loc pentru marele campion, Ștefan Rusu antrenează acum cu mare succes copii în Satu Mare. După patru luni de la înființarea clubului de acolo, a obținut cu sportivii săi 7 medalii la Pitești la Campionatele Naționale de Copii. Este președinte onorific al Clubului ”Unirea” Satu Mare, funcție pe care o deține prin serviciu de voluntariat, iar pe copii îi antrenează gratuit. Pe data de 5 august 2018, organizează Zilele Sportului comunei Satu Mare. În cadrul clubului activează 5 ramuri sportive: lupte, volei, handbal, tenis de masă și fotbal. Ștefan Rusu îi invită la activitate sportivă pe toți copiii care sunt interesați de praticarea oricărui sport.

Doina CRAIU

VIVA FM Rădăuţi

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza