full screen background image

3 iulie – Scuze…

Weekendul trecut mi-am făcut timp să mă plimb prin parc. Zvon de păsări, de glasuri de copii sau adulți. Scrâșnetul roților pe strada ce e mult prea aproape, vine și el la pachet. Deși plimbarea nu a fost pe un traseu prea lung, ce credeți că am auzit repetându-se de mai multe ori, în mai puțin de 30 de minute? Același cuvânt: “Scuze!”. Mărturisesc că e un cuvânt pe care îl folosesc foarte rar. Și nu pentru că aș greși foarte rar sau pentru că nu-mi regret greșelile atunci când le comit. Ci pentru că mi se pare un cuvânt impersonal. Pentru mine nu are un sens prea convingător. Prefer “Îmi pare rău!”. Mi se pare că transmite mai mult. În ambele direcții. Exprimă regretul meu pentru greșeala făcută și îl face pe celălalt să înțeleagă că îmi pasă.

Ei, dar contează mai puțin preferințele mele. Cum spuneam, am auzit într-un mod ciudat de mai multe ori cuvântul “scuze”. “Spune scuze pentru ce-ai făcut!”, a răsunat glasul unei mame aplecată spre propriul copil, care îl impinsese pe un altul ce tocmai se ridica scuturându-se de praf… “Scuze!” Din gura plină de zâmbet a unui adolescent ce tocmai făcuse o piedică “nevinovată” unei domnișoare. Iar în spate, o doamnă spunea alteia în telefon: “Scuze, dragă, că nu te-am anunțat că s-a anulat evenimentul. Am uitat”… apoi a aruncat un zâmbet complice persoanei ce o însoțea.

Mă gândesc că nu e rău “să oferim” scuzele în stânga și în dreapta. Căci, nu-i așa?, un cuvânt rostit este deja oferit celui căruia i l-ai adresat. Dar parcă și mai bine e “să cerem” scuzele. Adică să nu fim zgârciți cu cuvintele. Și în loc de “Scuze!” să spunem “Îmi cer scuze!” sau și mai bine, neaoș românește, “Îmi pare rău! ”. Iar dacă, apoi, adăugăm și motivul pentru care simt asta, vom fi și mai convingători.

Scurtimea acestei exprimări ar putea pune la îndoială sinceritatea celui ce o folosește. Și poate n-ar fi rău să-i învățăm pe cei mici, de la început, să-și exprime sincer regretul pentru un gest greșit făcut. Să-i învățăm să identifice și faptele ce au adus regretele, și să exprime dorința de a nu le mai repeta.

Și-n felul acesta, o plimbare la sfârsit de săptămână ar putea fi un prilej de auzire a unei diversități mai mari de cuvinte. Pe lângă “Scuze!” să auzim: “Îmi pare bine!” sau “Îți mulțumesc!”, “Sunt încântat!” și poate din când în când și un sincer “Chiar îmi pare rău!”.

Închei, în nota diversității pe care am sugerat-o, spunându-vă că îmi pare bine că ați fost și astăzi pe frecvențele Viva FM și vă mulțumesc!

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza