Final de an școlar, început de stres pentru cei ce se evaluează la nivel național. Startul l-au dat cei mai mici, de clasa a II-a. Iar emoțiile au fost invers proporționale cu anul de studiu. Adică cele mai mari, în cazul celor mai mici. Cei de clasa a IV-a par să aibă emoții mai puține. Pentru că, după prima experiență, au înțeles că sunt doar niște evaluări ce ar trebui să pună un diagnostic. Nu-i pun pe o scară nici mai sus, nici mai jos. La fel e și cu cei de clasa a VI-a, care au priceput și ei că rezultatele la testările naționale nu le vor strica mediile, căci nu se trec în catalog. Doar în cazul celor de clasa a VIII-a lucrurile stau diferit, contând pentru alegerea liceului pe care îl vor urma.
Evaluări cu emoții, deci, mai mici sau mai mari. Mă-ntreb însă dacă și cu rost. Ideea inițială a fost ca evaluările acestea să se dea pentru a oferi o imagine a nivelului de pregătire al elevilor, în raport cu cerințe unitare la nivel național. Pentru că la nivelul clasei și al școlii, cam fiecare își cunoștea locul. Și, în funcție de rezultate, să se ofere și niște soluții spre ameliorare… Adică exact ca la doctor: mergi la un consult pentru a-ți evalua starea de sănătate. Medicul te evaluează și-ți pune diagnosticul. Apoi, în mod normal, urmează o rețetă de urmat, în caz că ești bolnav.
Dar acum nu vorbim despre normalitate.În cazul de față, doctorul te supune la tot felul de teste, care, zice el, îl ajută să se lămurească, apoi îți comunică zâmbind că ai încurcat-o și-ți deschide ușa cu un simplu… “Însănătoșire grabnică!”. Nu tu sfaturi, nu tu rețete, compensate sau nu.
Cam așa cu evalurile naționale la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Ce bine că ne-am evaluat, ce bine că vine vacanța mare! Nimic nu rămâne în urmă! Doar stresul unora, munții de hârtie consumată pe tipărirea subiectelor și apoi pe analiza rezultatelor.. Timp pierdut și eficiență neidentificată.
Deși, dacă stau mai bine să mă gândesc, anul acesta Ministerul Educației a vrut să dea o semnificație aparte evaluărilor. Să ne scoată din monotonia inutilității lor. A început cu cele de clasa a II-a unde, și la Matematică și la citit-scris Limba română, au reușit să suprindă. Prea puțin plăcut, însă. Cei care au conceput subiectele cred că s-au așezat drept la masa de scris, ca să le iasă subiectele strâmb. Să fie mai altfel decât în alți ani, nu?! Și le-a ieșit! Subiecte prost întocmite, de pus pe gânduri chiar și pe profesori. Nu de grele, ci de proaste! Au pus pe gânduri, deci și-au atins scopul. Au avut un efect, ceea ce în alți ani nu s-a întâmplat.
Aștept cu nerăbdare subiectelele pentru cei mai mari! Probabil că și aici vor fi suprize. Nu de alta, dar să nu ne mai plângem de efectul zero al evaluărilor. Măcar suprinși să fim, dacă nu și eficienți!
