Mi se întâmplă uneori să le vorbesc, în cadrul vreunui curs, adulților, despre comunicare. Și-i întreb dacă a comunica eficient e o artă sau o știință. “Artă”, îmi spun unii, pentru că te naști cu talentul de a vorbi în așa fel încât să atragi auditoriul. “Știință”, spun alții, pentru că e musai să studiezi mai mult, dacă îți dorești să comunici corect și eficient.
Artă și știință, în proporții egale sau nu, comunicarea e cea care ne ajută să ne conectăm. Politicenii noștri însă nu sunt preocupați prea mult, se pare, de această modalitate de conectare cu alegătorii. Mai ales cei de la cel mai înalt nivel. A devenit o obișnuință tristă să urmărim gafele din discursurile lor televizate. Nici nu vreau să-mi imaginez cum s-or fi exprimând când nu sunt camere în jurul lor…
După ce fostul ministru al educației a intrat într-un con de umbră în privința greșelilor în vorbire, i-a luat loc actualul ministru al educației, despre ale cărui gafe am mai vorbit. Și cum e nevoie de unitate în diversitate, cetățeni europeni fiind, doamna prim ministru a zis să-i stea alături în această horă a politicienilor producători de gafe virale. Și, uite așa, anul 2020 a devenit anul ,,20-20”, Italia și România au devenit parteneri “privelegeați”, iar imunoglobulina s-a micșorat în număr de silabe ca și stocurile din depozite, devenind “imunoglobină”.
Front comun, cum ziceam, în stâlcirea limbii române la nivel înalt și vizibil, numai bun de luat drept scuză de către absolvenții doritori de diplomă de bacalaureat, care par a fi derutați rău de ceea ce învață privind la televizor sau privind filmările virale pe rețelele de socializare.
Unii zic, însă, că sunt cârcotași cei care se leagă de greșelile doamnei prim-ministru și că nu e aceasta marea problemă ce ar trebui să preocupe. Fostul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu, spune să nu ne mai legăm de “imunoglobina” doamnei Dăncilă, ci să privim spre ceea ce fac cei ce au funcții înalte. Că nu vom ajunge depare cu “glumițele și miștourile” acestea. Zic că nu greșește prea mult și încerc să-i urmez sfatul dar, drept să spun, nu prea știu încotro să privesc. Pentru că nu prea văd nimic făcut, nici măcar bine început. Așa că n-am ce să fac și privesc tot spre doamna prim ministru, fostă “parlamental” european, dacă e să fiu în acord cu ea, în așteptarea lucrurilor bune pe care fostul ministru al sănătății m-a îndemnat să le urmăresc.
Stau la pândă, să pot zări din timp lucrurile bine făcute. Nu de alta, dar mi-e teamă că, dacă nu voi fi foarte atentă, s-ar putea să nu le observ, de mici ce sunt.
