full screen background image

26 martie – Unități de măsură standard

Suntem din ce în ce mai nemulțumiți de educația pe care i-o oferă sistemul de învățământ românesc copilului nostru… Nu reușește să-l pregătească pentru viață, pentru succes în plan social sau profesional. Căutăm atunci, în compensație, locuri și oameni care să suplinească incapacitatea școlii de a-i oferi ceea ce ne dorim NOI pentru el.

Și ce-ți dorești tu, părintele, pentru el?… Mai bine! Mai bine să-i fie și mai mult să aibă, decât ți-a fost și ai avut tu… Mă întreb de ce… De ce trebuie să fii TU măsura lui pentru mai bine și mai mult? Te-ai gândit vreodată că greșești considerându-te o măsură standardizată pentru binele copilului tău?… Dacă eu nu am fost olimpic, trebuie să fie el un elev eminent, deci meditațiile de după școală sunt obligatorii. Dacă eu nu am ajuns dansator profesionist, poate va ajunge el, deci îl duc la cursuri de dans. Dacă eu nu am învățat să cânt la pian, îl duc pe el, poate va ajunge să concerteze la Viena. Dacă eu nu am ajuns în Naționala României, poate va ajunge el, după 3 antrenamente pe săptămână…

De ce vrem oare ca pruncii noștri să fie ceea ce n-am reușit noi să fim? De ce le oferim, vor sau nu vor, ceea ce n-am putut noi avea? De ce nu încercăm, mai întâi, să ne oferim nouă cele ce ne lipsesc, pentru ca apoi, mulțumiți, să-i lăsăm pe ei să se îndrepte spre lucrurile pe care și le doresc cu adevărat și doar să-i îndrumăm și sprijinim cum e mai bine pentru a obține?

Ne dorim copii citiți, mai citiți decât noi. Și deși suferim în taină că n-am citit suficient, nu ne facem nici acum timp pentru lectură.

Ne dorim copii cu un vocabular bogat și elevat. Și deși ne mușcăm limba după, înjurăm la volan de tot atâtea ori când partenerii de trafic greșesc.

Ne dorim copii împliniți emoțional. Și deși nu avem prea mult a ne plânge de propria existență, nu ne putem abține să privim pieziș spre cei despre care credem că au mai mult sau le e mai bine.

Ne dorim să fim măsura a ceea ce vor fi copiii noștri. Uitând că ei sunt, independent de voința noastră, copiile părinților, chiar dacă șlefuite de propriile lor existențe.

Dacă vrem să fie mai buni decât noi, să le fie mai bine decât ne-a fost nouă, ar trebui să ne concentrăm nu doar pe copii. Ci și la măsura standard, la termenul de comparație, adică la propria persoană. De ajutor, educația.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza