Se împlinesc astăzi 136 de ani de când s-a dus la Cele Sfinte cel care a existat în realitate, dar pe care Ion Creangă l-a făcut personaj de poveste: Moș Ion Roată. Și zic că, deși nu a fost mare cărturar sau general de oști, deși n-a fost minstru în vreun cabinet, e rost de amintit de el și celor mai tineri și celor mai vârstnici. Pentru că a demonstrat, încă o dată, că, dacă îți pasă cu adevărat și-ți dorești o schimbare, e musai să te ridici din locul comod de unde asiști nemulțumit și să faci ceva. Întocmai ca Ion Roată.
La 50 de ani era deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei, susținând Unirea Principatelor și reforma agrară. Născut într-o familie de țărani clăcași, nu avea prea multă carte și deloc avere. Nu știa să scrie, dar se pricepea de minune la vorbe și cunoștea prea bine realitatea vieții omului de rând. Când ai puține de pierdut, nu ți-e teamă să spui pe șleau adevărul.
Poate și din acest motiv, Ion Roată era slobod la gură și le spunea pe toate pe care le gândea spre binele semenilor lui. Și, uite așa, a ajuns deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei. Și nu a lipsit la nici una din cele treizeci și una de ședințe ale acestuia. E drept că, în cele din urmă, a supărat atât de tare boierimea, încât a fost arestat sub învinuirea că este “stricător al ordinei publice” și eliberat doar “pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”.
Stau acum și mă gândesc la deputații noștri de astăzi. Și-mi spun că sunt slabe șansele ca vreunul să ajungă personaj de poveste. Poveste de învățătură și nu din aceea de prin ziarele de scandal… Pentru că deputații noștri nici nu au “gâdilici la limbă” prin ședințele de lucru, ci mai mult pe la posturile TV, nici nu-și dau ghes cu prezența, ca țăranul Roată, la toate ședințele din Parlament. În schimb, au mult prea multe de pierdut (averi, funcții, influență) și prea multe “ascunzători în suflet”, ca să-l parafrazez pe Creangă.
Greu să speri că va mai fi vreun Moș Ion Roată prin Parlamentul României… Și dacă mai pui la socoteală și perspectiva de a junge la finalul vieții sărac lipit, asemeni lui, șansele scad vertiginos.
Speranța moare, însă, ultima…
