Consiliul de Administrație al Aeroportului “Ștefan cel Mare” Salcea s-a gândit că a cam sosit momentul să pună taxă pentru mașinile ce-i folosesc parcarea. Decizie înaintată Consiliului Județean spre aprobare și punere în practică, începând cu 1 aprilie, anul acesta.
Știrea aceasta, ce nu mi-a părut inițial deloc spectaculoasă, s-a dovedit a fi iscătoare de comentarii diverse pe paginile de socializare. “Hoții – vor să scoată bani din nimic.” “Îți iau și cămașa de pe tine!” “Vor să scoată bani și din piatră seacă.”
Sincer, m-au amuzat teribil comentariile acestea, pentru că nu văd de ce ar lua cineva cămașa de pe bietul sucevean, dacă nu și-ar permite să călătorească în zbor, cu avionul. Iar banii ar urma să fie dați nu pentru un loc cu piatră seacă, ci pentru o parcare amenajată. Poate nu chiar la standarde europene, dar amenajată. Și la toată urma cum să o amenajezi, dacă nu pe bani?
Mă întrebam prin câte aeroporturi or fi circulat comentatorii aceștia ce se simt jefuiți de o asemenea taxă și câte dintre ele or fi având parcare gratuită.
Ne-am obișnuit să cerem bani pentru orice serviciu oferim, dar ne deranjează de fiecare dată când ni se cer bani pentru serviciile oferite de alții.
Eu, una, aș duce mâna fără durere spre buzunar ca să scot 5 lei pentru o oră de parcare civilizată și securizată, când îmi conduc cunoștințele la aeroport. Nu pentru că mi s-ar revărsa banii din buzunar, ci pentru că știu îmi doresc să nu mă despart brusc de prietenii ce pleacă, din lipsa unui loc unde să-mi las mașina și nici să mă învârt în cerc până la decolare. De asemenea, nu-mi doresc să-mi blocheze cineva mașina sau să mi-o zgârie vreun “admirator”…
Dec,i prefer să plătesc 5 lei pe oră pentru o parcare amenajată, așa cum mi s-a întâmplat în majoritatea călătoriilor mele prin orașele civilizate, deținătoare de parcări.
Opinie personală, aceasta cu taxa pentru parcarea la aeroport sau pentru orice serviciu civilizat ce presupune investiții pentru întreținere. Din partea cuiva care, deși s-a născut și-a crescut într-o perioadă în care totul părea gratis și oferit de către statul comunist, a înțeles că de fapt totul a fost plătit prea scump. A înțeles în timp, bineînțeles, și prin consumarea repetată de educație.
