A trecut de ceva timp vremea serbărilor în cinstea Moșului darnic, a trecut și ziua lui Eminescu. O pauză binemeritată de la serbări și alte activități festive în care cei mici sunt puși să memoreze poezii și apoi să dea dovada talentului artistic în fața unui public mai mult sau mai puțin numeros… Nu mai este însă prea mult timp și vine luna ghioceilor, a mamelor, motiv de a o lua de la capăt cu antrenamentul în memorare de versuri.
Și pentru că a memora o poezie și apoi a o reproduce în public poate fi motiv de stres și supărare pentru unii, zic să vorbim puțin pe acest subiect. O bună prietenă îmi spunea, la finele anului trecut, că puștiul de vreo 4 ani a venit acasă și a transmis o mustrare din partea doamnei educatoare, legat de faptul că nu a învățat încă poezia pentru serbare. Sfatul doamnei era ca acasă micuțul să o roage pe mămică să mai repete puțin cu el. Nu-i picase bine mămicii sfatul, în primul rând pentru că îl luase ca pe o atenționare asupra lipsei de interes pentru viitoarea prestație a copilului, iar în al doilea rând, pentru că ea considera că memorarea poeziei ar fi trebuit făcută la grădiniță. Că doar este serbarea doamnei și nu a ei. Dacă vrea să demonstreze cât muncește cu cei mici la “grădi”, atunci să muncească mai mult… la “grădi”.
Îndreptățită în unele privințe frustrarea prietenei mele, care nu înțelegea rostul memorării unei poezii cu aportul familiei, pentru a putea să se dea în spectacol mai apoi cu succes.
De fapt, cum stă treaba cu memorarea poeziilor acestea, care de multe ori sunt uitate după mai puțin de o lună de la serbare? E rost sau nu în efortul acesta triplu? Aș răspunde că este rost. E un antrenament necesar în procesul de dezvoltare a memoriei. Pregătește capacitatea de memorare a altor cunoștințe precum tabla înmulțirii sau formulele complicate de fizică sau chimie de mai târziu. Secretul este însă în felul în care sunt memorate și finalitatea acestui efort. Poeziile trebuie învățate de copil, mai ales când este mic, organic, natural, prin joc, cântec, repetiție. Învățate cu plăcere nu pentru a nu face de rușine familia la serbare sau pentru a nu fi mustrat de doamna educatoare.
Iar serbările n-ar mai trebui să fie act de evaluare a muncii părintelui cu copilul, a muncii educatoarei cu cei mici sau a conștiinciozității piticului familiei. Serbările ar trebui să fie momente relaxante pentru toți, să fie despre timp petrecut împreună de copii cu părinții, ocazie de a se cunoaște mai bine între ei toți cei ce formează colectivul unei clase.
Iar dacă vor înțelege acest lucru și doamna educatoare și mama, cu siguranță puștiul va fi fericit nu doar să învețe jucându-se poezia, ci și să o recite, chiar dacă mai stâlcit, pentru că îi face lui plăcere în primul rând.
Rost, deci, în a memora poezii, depinde însă cum o facem și de ce o facem. Zi bună să aveți, cu doze de educație asimilate, tocmai pentru că au fost consumate din propria voință.
