Mijlocul lunii ianuarie e special în curtea școlii. Sau așa ar trebui să fie. De ce? Pentru că pe 15 l-am aniversat pe Eminescu. Și nu cred că e cineva din curtea școlii care să nu știe măcar cine este. Căci încă mai este!
De mici am învățat că Eminescu e cel mai mare poet român. Și-i învățăm la rândul nostru pe copii acest lucru. E drept, unii fără prea mare convingere și fără argumente. Doar că generațiile de astăzi par a fi mai puțin impresionabile la scrierile lui. Unii consideră că ar fi prea melancolic și răsuflat… Drept urmare, versurile lui le citesc doar la școală, sub privirea vigilentă a profesorilor sau ca lectură obligatorie acasă, fără a înțelege însă mare lucru și fără prea multă tragere de inimă.
La drept vorbind, puțini mai sunt chiar și profesorii de modă veche, cum spun unii, care încă recită cu pasiune din el. Și care reușesc să-l traducă pe înțelesul elevilor. Astfel încât să-și dorească să-l citească.
Ei, dar măcar în ianuarie Eminescu este la mare cinste. Și, vrând-nevrând, îi auzim și-i rostim numele, cât pentru următoarele 11 luni. Cu siguranță prin școli au fost și sunt nenumărate concursuri de recitări de poezie și discuții despre opera lui. În funcție de vârstă. Concursuri de genul celui organizat anii trecuți în Botoșani de primărie, când 130 de copii s-au îngrămădit pentru câștigarea unei tablete. Dacă reușești să reciți toate cele 98 de strofe…. Și, culmea, au reușit. Mulți dintre ei… Deci se poate… importantă e miza.
Dar chiar dacă au primit sau nu tabletă la școală, elevii participă cu interes la activități. Unii doar pentru o notă bună sau chiar și pentru un premiu mai puțin atractiv, pus în joc. E drept că în scurt timp vor uita nenumăratele versuri ale Luceafărului. Mult mai repede decât uită versurile puse pe melodii de top ale lui Smiley.
Citeam undeva că dacă Eminescu ar mai fi trăit, ar fi primit din vânzările pentru drepturi de autor cel mult 4.500 de lei. Căci puțini sunt cei care cumpără astfel de cărți. Cam 3.000 de exemplare pe an, estimează Uniunea Scriitorilor.
Se pare însă că Eminescu e destul de des la întâlnirea cu cititorii… unde credeți? În mediul online. Căci are pagină oficială de Facebook, cu peste 350.000 de fani. Și, dacă stăm și analizăm, nu-i rău nici așa. Căci lumea a evoluat. Iar dacă poetul și-a găsit loc pe o rețea de socializare, înseamnă că mai sunt din aceia ce au o relație specială cu el. Important este să-l citim măcar din când în când și să-i ajutăm pe cei care nu pot, să-l înțeleagă. Pentru că sunt multe lucruri de înțeles și de ajutor în toată opera lui, nu doar în versuri. Dar pentru asta trebuie să-l înțeleagă mai întâi mai bine profesorii, părinții și, abia pe final, și elevii.
Deci, sărbătoare în ianuarie! Din drag sau dor de Eminescu. Doar în această perioadă însă? Probabil că da, căci… “vreme trece, vreme vine… toate-s vechi și nouă toate”. Iar despre doză, ce să mai zic? Consum-o zilnic, dragă ascultătorule, apoi “te-ntreabă… și socoate”.
