full screen background image

28 noiembrie – Mândria bucovineanului de pretutindeni

Pe 28 noiembrie se sărbătorește Ziua Bucovinei. De fiecare dată când aud de „Bucovina” îmi vine în minte întâlnirea cu un cunoscut umblat destul de mult prin alte țări. Mi-a spus atunci, cu un zâmbet în colț de buze, că oriunde a fost întrebat de unde este, a răspuns: „din Bucovina. Sunt bucovinean”. Patriotism local? Sau doar un mic artificiu prin care încerca să nu se asocieze cu mai puțin eleganții noștri compatrioți ce călătoresc, mai mult din alte considerente decât cele turistice, reușind să transforme în străinătate recunoașterea faptului că ești român, în act de curaj.

Am auzit și în călătoriile prin țară pe unii negând că sunt moldoveni și declarând cu multă mândrie că sunt bucovineni. Ceea ce pare a-i ridica măcar o treaptă în ochii celorlalți…. Și dacă tot ne batem cu pumnul în piept că suntem bucovineni, n-ar fi rău să știm câte ceva despre mândrul ținut.

În primul rând, de unde denumirea aceasta de Bucovina? „Bucovina “ este denumirea atribuită de ocupanţii austrieci părţii de nord-vest a Moldovei, anexată la Imperiul Habsburgic timp de 144 de ani. Etimologic, Bucovina înseamnă „Ţara Fagilor”. Denumirea aceasta a început să fie utilizată începând din anul 1774, când Imperiul Habsburgic a anexat partea de nord-vest a Moldovei, inclusiv fostele capitale Siret şi Suceava, obţinând acest teritoriu ca răsplată pentru că nu au intervenit într-un război ruso-turc.

Mulți consideră că această perioadă a fost cea mai înfloritoare pentru regiune. Pe drept cuvânt! E perioada în care în orașe au fost introduse alimentarea cu apă, canalizarea, energia electrică, iluminatul public. Și nu e puțin lucru! Economie înfloritoare, cultură pe măsură! Istoricii chiar numesc Bucovina de la acea vreme „Elveția din vestul Europei”.

Ce poți să-ți dorești mai mult? Nimic… Poate doar să faci mai mult… Pentru că uităm să spunem că progresul îl datorăm și ocupației habsburgice și colonizării cu numeroase populații străine și-apoi și populației autohtone. Pentru că privind acum în jur mă întreb ce-a mai rămas din vechea Bucovină? Cernăuțiul e dincolo de granițe, de oameni de cultură îți amintești doar citind pe frontispiciile diferitelor instituții denumirile lor…

Fapte mai puține… A rămas însă mândria. Moștenită din moși-strămoși. Mândria de a fi bucovinean!

La mulți ani, deci, tuturor celor ce simt, gândesc și viețuiesc în acord cu titulatura cu care se mândresc! La mulți ani, Bucovina!

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments