full screen background image

15 august, Sfânta Maria Mare – pelerinaje religioase şi tradiţii populare

Pentru ortodocşi este ziua Adormirii Maicii Domnului, iar pentru catolici a Înălţării Fecioarei Maria, când se celebrează „moartea” şi înaltarea ei cu trupul la cer. În calendarul popular, de Sânta Maria Mare, se marchează trecerea de la vară la toamnă, iar marinarii sărbătoresc de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei. În 15 august este şi onomastica a peste 2 milioane de români.

Din anul 2009, ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală şi zi nelucrătoare în România, la fel ca şi în alte zece ţări europene – Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia sau în unele landuri din Germania.
Sărbătoarea creştină

Fecioara Maria, mama lui Iisus din Nazaret, este venerată de Biserica Ortodoxă, de cea Catolică şi cea Anglicană, care îi sărbătoresc Zămislirea, Naşterea, Sfântul Nume, Buna Vestire, Intrarea în Biserică, Neprihănita Zămislire, Adormirea, Înălţarea la Cer, Punerea în Raclă a veşmântului sau a Brâului, sau, în funcție de ţară şi tradiţie, diversele apariţii sau icoane. De asemenea, un număr foarte mare de biserici şi catedrale din lumea creştină, dar şi de femei sau bărbaţi, îi poartă numele.

Principala sărbătoare este la 15 august, Sfânta Maria Mare. Pentru orodocşi poartă denumirea de Adormirea Maicii Domnului, pentru ca în Biserica Orotdoxă “adormirea” este termenul folosit atunci când se vorbeşte de sfârşitul vieţii pământeşti şi pentru că nu se poate vorbi despre “moartea” unui sfânt. În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită Înălţarea Fecioarei Maria, cu referire la ridicarea trupului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc ortodox, este pregatit printr-un post aspru de două săptămâni, iar în unele mănăstiri ortodoxe a fost introdusă, în ajun, o nouă formă de venerare a Fecioarei Maria, slujba denumită Prohodul Maicii Domnului.

Despre sfârşitul vieţii pe pâmânt a Maicii Domnului nu sunt informaţii în Evanghelii, ci doar în scrierile a patru părinţi ai bisericii creştine: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. Conform acestora, cu trei zile înainte de sfârşitul său, Maica Domnului a fost anunţată de Arhanghelul Gavriil, care i-a anunţat şi naşterea lui Iisus Hristos, de trecerea la cele veşnice. Maria s-a bucurat şi s-a rugat pe Muntele Măslinilor, iar copacii s-au aplecat în faţa ei, aşa după cum arată scrierile creştine. Au venit atunci toţi apostolii răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia, cu excepţia Sfântului Toma care a ajuns cu câteva zile mai târziu, după ce Maria fusese înmormântată.

Pentru că a dorit să o vadă încă o dată, Toma a convins apostolii să deschidă mormântul Maicii Domnului şi aşa au descoperit că trupul nu mai era în mormânt. De aceea, Biserica Romano-Catolică se referă la acest eveniment ca la Înălţarea Fecioarei, considerând că dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt se explică prin faptul că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.

Conform tradiţiei creştine, după ce Fecioara Maria a adormit, trupul său a fost aşezat într-un mormânt nou. Astăzi, doua oraşe, Ierusalim şi Efes, din Turcia, pretind cinstea de a găzdui mormântul Maicii Domnului, iar dezbaterea teologilor şi arheologilor nu este încă tranşată. La Ierusalim însă, zilnic, mii de credincioşi din toată lumea vin în pelerinaj pentru a se închina la mormântul Sfintei Fecioare aflat în Grădina Ghetsimani.

Hramul Adormirea Maicii Domnului este cel mai răspândit din Patriarhia Română şi în fiecare oraş există cel puţin o biserică, iar în fiecare Episcopie cel puţin o mânăstire, ocrotite de Maica Domnului.

În fiecare an la 15 august, la Mănăstirea Nicula de lângă oraşul Gherla, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, vin în pelerinaj mii de credincioşi ortodocşi care vor să ajungă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul şi mulţi înconjoară pe coate şi genunchi biserica din lemn din incinta mânăstirii, ca semn de credinţă şi de pocăinţă. Sfânta Fecioară Maria este socotită ocrotitoarea Clujului, pentru că i-a ferit pe locuitorii oraşului de ciuma care a decimat Europa în Evul Mediu.

În Moldova, de ziua hramului, este zi de pelerinaj la Mănăstirea Cacica, din judeţul Suceava, unde vin mii de credincioşi catolici pentru a se ruga, iar la Mănăstirea Văratec, maicile fac pregătiri pentru credincioşii care le vor trece pragul.

Îşi cinstesc hramul şi Mănăstirea Bistriţa şi Schitul Draga, din judeţul Neamţ, mânăstirile Cozancea şi Zosin, din judeţul Botoşani, mânăstirile Rarău, Humor, Feteşti, Schitul Orata şi Plutoniţa din Suceava.

Credincioşii din Mitropolia Olteniei sunt aşteptaţi la hramul Mănăstirii Polovragi, în judeţul Gorj, iar Mănăstirea Curtea de Argeş, din judeţul Argeş, îşi aşteaptă credincioşii să se închine Maicii Domnului şi Sfintei Filofteia.

Şi mănăstirile Bistriţa, Frăsinei, Govora şi Sărăcineşti din Arhiepiscopia Râmnicului, mânăstirile Brâncoveni şi Strehareţ din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Mănăstirea Celic Dere din Episcopia Tulcii, dar şi Catedrala episcopală din Giurgiu îşi prăznuiesc hramul de Adormirea Maicii Domnului.
Sânta Maria Mare în tradiţia populară

Sărbătoarea încheie un ciclu, care se redeschide în 8 septembrie, odată cu sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, şi semnifică cum dintr-o sămânţă, aparent fără viaţă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Astfel, în calendarul lucrărilor agricole, între cele două sărbători ale Fecioarei Maria, 15 august şi 8 septembrie, este timpul prielnic semănării grâului.

15 august este “hotarul” care desparte lunile călduroase de cele friguroase şi marchează trecerea de la vară la toamnă. Din această zi ciobanii coboară oile de la munte, iar bărbaţii schimbă pălăria cu căciula pe care o vor purta până în 23 aprilie, la sărbătoarea Sfântului Gheorghe.

În tradiţia populară se spune că, dacă de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lungă.

În aceasta zi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, pentru că apoi vor fi bune de leac.

În mediul rural se obişnuieşte să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se “leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.

În casele care au fete de măritat, icoana Fecioarei se spală cu flori de busuioc pentru ca fetele să aibă noroc cu un flăcau cumsecade, harnic şi drăgăstos sau se culege năvalnicul – o plantă care creşte în păduri şi se dăruieşte fetelor tinere ca să aibă parte de cât mai mulţi peţitori.

După Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se deschide sezonul de nunţi, care durează din 16 august şi până în 14 noiembrie, încep şi târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.

În unele părţi ale Moldovei, sărbătoarea de la 15 august este considerată “a morţilor”. Cu această ocazie sunt pomeniţi toţi strămoşii plecaţi în lumea drepţilor şi care au purtat numele Sfintei Fecioare. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, o “colivă de struguri”, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor, “să fie de sufletul lor”.

În Maramureş, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradiţiile şi obicieurile de Sfânta Marie Mare încă se păstrează şi sunt organizate procesiuni religioase spre mânăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de oameni.
Ziua Marinei Române

Tradiţional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe din România, Serbia, Bulgaria şi Grecia era Sfântul Nicolae, iar în bisericile ortodoxe din fostul imperiu rus, ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei.

Dar, din 15 august 1902 Maica Domnului a fost oficializată ca ocrotitoare a marinarilor militari români. De atunci, cu excepţia perioadei regimului comunist când Ziua Marinei a fost sărbătorită în ultima duminică a lunii iulie, în fiecare an, la 15 august, marinarii serbează Ziua Marinei Române.
La mulţi ani pentru cei 2,2 milioane de români care îşi sărbătoresc ziua numelui

Numele Maria este, în general, considerat ca fiind de origine ebraică și ar proveni din Maryam sau Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise, şi e compus din mar, care însemnă picătură, și yâm, care însemnă mare.

Unii savanți consideră însă că Maryam, un cuvânt de origine egipteană care datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor, este compus din două părți, prima înseamnă “a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon.

În greacă, cuvântul a devenit Mariamn, iar pentru creștini cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă “aleasă, iubită de Dumnezeu”.

Peste 2,2 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica marți, de Sfânta Maria, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI).

Majoritatea femeilor care îşi sărbătoresc onomastica de Sfânta Maria poartă numele de Maria, sau Mariana, Mărioara, şi Măriuca, dar se sărbătotesc şi cele care poartă numele de Marinela, Marilena, Mioara sau Marina. Se serbează şi bărbaţii cu numele de Marian, Marin sau Marinică.

Surse

crestinortodox.ro

pelerinortodox.com

comments

comments