full screen background image

2 iunie – Unde fug de acasă, părinții…

Deși a trecut Ziua Copilului, anul acesta efectele zilei sunt prelungite. Pentru că, vineri fiind, e punte spre weekend, deci zi liberă pentru mulți. Motiv pentru care s-au programat din nou mini-concedii prin locuri mai mult sau mai puțin exotice, spre relaxare.

Ce m-a mirat cel mai mult, însă, a fost faptul că am auzit câțiva părinți spunând că pleacă să se odihnească… dar fără copii. Copiii au rămas la bunici sau prieteni. Și mi-am adus aminte de motivele pe care le-au adus legiuitorii în expunerea ce a însoțit legea ce stabilește că Ziua Copilului este zi nelucrătoare de sărbătoare legală pentru toți salariații: ,,potrivit specialiștilor, copiii care nu petrec timp de calitate cu părinții lor pot prezenta tulburări de comportament.” Se făcea referire la neadaptarea familială/socială și la dezvoltarea de relații proaste cu cei din jur. Iar ziua liberă de 1 iunie ar putea fi una dedicată unui astfel de timp de calitate părinte-copil.

Grijă mare deci, din partea aleșilor, pentru viitorul țării. Așa că nu mă pot opri să mă amuz atunci când aud că timpul liber de serviciu datorat Zilei Copilului este petrecut de părinți în lipsa celor mici. Poate că părinții care au luat această decizie și-au dat seama că dacă ei vor fi mai relaxați, vor putea să aibă o relație mai bună și detensionată cu cei mici în viitorul apropiat. Deci fuga de acasă a părinților este în cele din urmă în beneficiul copiilor. E despre ce am mai spus în câteva întâlniri anterioare: despre prevenție. Părinții își iau o pauză de acasă preventiv. Sau poate pentru că sunt invidioși nițel pe vacanța mare care se apropie pentru copii, iar pentru ei e din ce în ce mai îndepărtată, nemaifiind elevi.

Acum, ce-i drept, pentru mulți dintre cei mai mici ai familiei, plecarea de acasă a părinților nu e chiar o traumă atât de mare, ținând cont că bunicii sunt cei care lasă regulile la ușă, deschid portofelele mai larg pentru tot felul de bunătăți și chiar își doresc să petreacă timp cu nepoții. Fără să încerce o evaluare a calității lui, o fac cu siguranță mult mai bine decât mulți dintre părinți.

Deci tot răul spre bine! Părinți fericiți, bunici împliniți, copiii relaxați. Efectul contează! Iar motivația cu timpul de calitate petrecut de părinți cu copiii o lăsăm deoparte de 2 iunie. E timp pentru calitate în toate celelalte 360 de zile din an!

Weekend relaxat să aveți! Cu parte de educație!

comments

comments