full screen background image

CCR discută obiecția de neconstituționalitate a completării Legii reformei sănătății

Curtea Constituțională a României (CCR) discută, la 10 mai 2017, obiecția de neconstituționalitate a legii pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, obiecție formulată la 21 aprilie 2017 de către 124 deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal (PNL), Uniunii Salvați România (USR) și Partidului Mișcarea Populară (PMP).

La 20 aprilie 2016, 13 parlamentari ai Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) au inițiat o propunere legislativă pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011. Aceasta prevede că, la articolul 7, se introduce o nouă literă, lit. m, cu următorul cuprins: “asigurarea în unitățile sanitare și a personalului de specialitate de asistență medicală sau socială, după caz, cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale fie au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, fie numărul lor este de cel puțin 5.000, cu respectarea celorlalte prevederi din fișa postului”. Totodată, la art.16, alin. 1, se introduce o nouă literă, lit. l, cu următorul cuprins: “elaborează normele de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 7 lit. m, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură funcționarea instituțiilor din subordine”.

De asemenea, după alin. 5 al art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, se introduce un nou alineat, alin. 6, cu următorul cuprins: “în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale fie au o pondere de peste 20% din numărul total al locuitorilor, fie numără cel puțin 5.000 de cetățeni, prin grija autorităților administrației publice locale, instituțiile și unitățile de asistență socială asigură și personal cunoscător al limbii minorităților naționale respective, cu respectarea celorlalte prevederi din fișa postului”.

În “Expunerea de motive” postată pe site-ul Camerei Deputaților, care însoțește propunerea legislativă, se menționează, printre altele, că, ratificată de România prin Legea nr. 282/2007, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare din 5 noiembrie 1992 este menită pe de o parte să recunoască, să mențină și să dezvolte bogăția culturală a Europei a cărei civilizație nu ar fi fost posibilă în absența contribuției minorităților, iar pe de altă parte să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

“Carta detaliază domeniile în care utilizarea limbilor regionale sau minoritare sunt fundamentale pentru asigurarea exercitării de către vorbitorii lor a drepturilor ce le revin, și anume învățământul, justiția, autoritățile administrative și serviciile publice, mijloace de comunicare, activități și facilități culturale, viața economică și socială, schimburi transfrontaliere”, arată inițiatorii. Aceștia precizează că, în multe domenii, România a adoptat legislație favorabilă utilizării limbilor minoritare, “dar mai sunt angajamente asumate prin semnarea Cartei neduse până la capăt”, iar “una dintre aceste obligații se referă la utilizarea limbii regionale sau minoritare în viața economică și socială, îndeosebi în cele care este vorba despre furnizarea de servicii sociale și de sănătate”. Astfel, conform inițiatorilor propunerii legislative, la art. 13 pct. 2) lit. c), părțile semnatare se angajează să vegheze ca instituțiile sociale, cum ar fi spitalele, căminele de bătrâni, azilurile, să ofere posibilitatea de a primi și de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă etc.

Agerpres

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza