Mi-a spus un prieten că n-ar fi rău să vorbesc la radio despre nebunia cu ,,Balena albastră”. M-am întrebat de două ori dacă să abordez acest subiect. Nu pentru că minimalizez problema, nu din teama de a stârni curiozitate celor prea fragili. Ci pentru că mi s-a părut un subiect atât de accesat în ultima vreme, încât m-am gândit că n-ar mai fi foarte multe de spus.
Pentru eventualii întârziați într-ale informației din domeniul jocurilor online, voi face precizarea că ,,Balena albastră” este un joc macabru, de care cei mai mulți dintre copiii noștri au auzit deja. Chiar cu mult înaintea adulților familiei. Și nu mă refer la elevii de liceu, ci chiar la cei ce încă mai învață jucându-se, în clasa pregătiroare. Au auzit de la prieteni sau colegi mai mari, de la televizor sau, în cele din urmă, chiar de la părinții îngrijorați de știrile de la televizor. E un joc care îi manipulează pe tineri să completeze 50 de sarcini, pe parcursul a 50 de zile. Toate aceste sarcini au implicații deosebit de dăunătoare, mai ales când vine vorba de minți fragede, finalizându-se cu gesturi extreme îndreptate asupra familiei sau propriei persoane.
Recunosc că și eu am auzit pentru prima dată de acest joc de la mezinul familiei, elev de gimnaziu. M-a întrebat dacă știu despre joc, mi-a zis în mare ce presupune, iar următoarea întrebare pe care mi-a adresat-o a fost: ,,Cum pot fi unii atât de limitați, încât să facă gesturi care să le provoace lor sau celor dragi rău? Cum pot fi unii atât de slabi, încât să se lase conduși de alții?”. M-am bucurat că a pus la modul acesta problema și am tras împreună concluziile. Că astfel de jocuri trebuie evitate, pentru că jocul trebuie să aducă bucurie, chiar și atunci când te provoacă să-ți depășești limitele. Că fiecare trebuie să fie responsabil pentru propriile acțiuni. Și că un astfel de joc e, de fapt, un mijloc pentru cel care l-a inventat de a insulta inteligența oamenilor.
Și, totuși, întrebarea rămâne: cine sunt cei care se pot lăsa conduși în acest mod spre gesturi fără sens? Și-mi dau seama că există suficient de mulți potențiali amatori. Copii din familii dezorganizate sau în care conflictele sunt prezente prea des, copii aflați la vârsta teribilismului, la vârsta la care li se pare ,,cool” să se îmbrace doar în negru sau care nu reușesc să atragă atenția și recunoașterea prietenilor prin lucrurile bune pe care le fac. O gamă largă… și lista poate continua. Drept urmare, e rost de vorbit în familie despre astfel de jocuri, fără teamă de a încuraja curiozitatea și mai mult. Pentru că informația circulă oricum, iar cei mai expuși sunt copiii, conectați în permanență la tot ce este nou. Educația, însă, poate fi de ajutor și în cazul ,,Balenei albastre”, ce trebuie să fie un specimen pe cale de dispariție.
