full screen background image

Gheorghe Flutur, în Parlamentul Austriei

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, participă, astăzi, la Viena, la o şedinţă festivă în Parlamentul Austriei, organizată în memoria reprezentanţilor Bucovinei din Dieta Imperială dinainte de 1918.

Flutur a fost invitat la această şedinţă festivă de deputatul austriac Harald Troch.

“În calitate de deputat al Parlamentului Republicii Austria, aș dori să vă invit pe dumneavoastră, din toată inima, domnule Gheorghe Flutur, la un eveniment oficial în cadrul Parlamentului austriac. În seara zilei de 28 martie 2017, ne amintim de membrii români ai Parlamentului Imperial anterior anului 1918, în vechea sală a Parlamentului Imperial. Acest eveniment organizat împreună cu Asociația “Mihai Eminescu” va promova legătura dintre România și Austria”, se arată în invitația transmisă lui Gheorghe Flutur.

Iată câteva fragmente din discursul lui Gheorghe Flutur:

“Sunt onorat să vă adresez câteva cuvinte aici, în Parlamentul Austriei, în calitate de reprezentant al unei părţi din Bucovina istorică, cea din România, și să vorbesc despre parlamentarismul de la Viena, și unde, din 1861, Bucovina a fost reprezentată de 73 de deputați în cele 12 sesiuni parlamentare și de 10 reprezentanți în Camera superioară – Camera Domnilor.

Voi face o scurtă trecere în revista a perioadei în care Bucovina a fost inclusă în rândul țărilor și a provinciilor Coroanei de Habsburg – timp de 143 de ani, de la 1775 până în 1918.

La început, Bucovina a avut administrație militară austriacă, apoi, la 10 ani după anexare, în 1785, Bucovina a fost încorporată Galiției, ca simplu ținut administrativ, timp de 64 de ani.

În 1848, Bucovinei, ca circumscripție electorală regională, îi revenea 8 deputați în Dieta imperială, a cărei sarcină principală era să alcătuiască o nouă Constituție.

În urma alegerilor din iunie 1848 au obținut mandatele 7 țărani și un funcționar – Mihai Bodnar, Vasile Cârste, Miron Ciupercovici, Ivan Dolenciuc, Vasile Murgoci, Lukian Kobâlița, Gheorghe Timiș şi Anton Kral.
 
În tot acest timp, elita bucovineană a militat pentru autonomia provinciei în cadrul Coroanei, iar visul a fost împlinit odată cu adoptarea Constituției din 4 martie 1849, când Bucovina devine ducat, cu capitala la Cernăuți, având guvernământ propriu.

Un an mai târziu, în 1850, Bucovina avea aprobată Constituție proprie și o Lege electorală, instrumente fundamentale care au pus bazele vieții democratice din provincie.

Mai concret despre democratizarea statului și despre parlamentarism se vorbește odată cu noua Constituție pentru Monarhia de Habsburg din 26 februarie 1861. Constituția imperială și Legea electorală recunoșteau definitiv autonomia Bucovinei, cu titlul deducat, având guvernământ și Dietă proprie, iardin 25 august 1862, stemă proprie, acordată de suveran.

Prima Dietă a Bucovinei avea 30 de deputați, în frunte cu un căpitan al țării numit de împărat, și 29 aleși prin vot cenzitar, adică din rândul a 3 categorii sociale (marii proprietari, comunele sau micile proprietăți și reprezentanții orașelor și a Camerei de Comerț și Industrie).

La 6 aprilie 1861 a fost inaugurată viața parlamentară în Bucovina, prin convocarea în sesiune a primei Diete provinciale.

Din rândul Dietei Bucovinei erau aleși reprezentanții în Parlamentul de la Viena, un număr de 5 în 1861, apoi 9 începând cu 1885, 11 începând cu anul 1897, iar din 1907, 14 deputați. Primii 5 deputați bucovineni, cei trimiși în anul 1861,  au fost arhimandritul Teofil Bendela, moșierul Alexandru Petrino, juristul Leon Isăcescu, țăranii Grigore Iliuț și Gheorghe Turețchi.

În Camera superioară a Parlamentului de la Viena, Bucovina a fost reprezentată de 2 membri numiți de Împărat: un cleric (episcopul Eugenie Hacman) și un laic (Iordache Vasilco).

În această perioadă au apărut și primele partide politice care  s-au consolidat și la Viena și în Bucovina, ca de altfel și în celelalte provincii, cu precizarea că la început au fost 2 partide, unul, adeptul centralismului (liberalii) și celălalt, adept al federalismului accentuat (conservatorii).

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX apare o mutație pe scena politică, făcându-și apariția partidele naționaliste și apoi cele social-democrate. Reprezentanții Bucovinei în Parlamentul de la Viena reflectau și structura etnică a populației, și din statistici rezultă că, pentru perioada 1861-1918, din cei 73 deputați, românii au deținut 35 de mandate (47,94%), germanii, 16 mandate (21,92%), ucrainenii, 10 deputați (13,70%), evreii și armeano-polonii, câte 6 deputați (8,22% fiecare).

Aportul parlamentarilor bucovineni în Parlamentul de la Viena a fost semnificativ, atât în elaborarea legilor fundamentale, Constituția și Legile electorale, pentru întreg Imperiul, cât și unele legi și demersuri sectoriale și pentru promovarea intereselor provinciei Bucovina.

Menționez aici domenii ca: apărarea intereselor țăranilor, înființarea de școli cu predare în limba română, înființarea Universității, în 1875, la Cernăuți, asigurarea libertății presei, problema căilor ferate din Bucovina, proiecte referitor la instituțiile financiare – propuneri pentru înființarea Băncii țării, reglementarea salariilor învățătorilor și a medicilor rurali și multe altele.

Dintre personalitățile bucovinene care au activat în Parlamentul de la Viena doresc să amintesc, cu prilejul acestei evocări, pe câteva dintre cele mai importante:
– Eudoxiu Hurmuzaki, om politic, apărător al autonomiei ducatului, în 1864 este numit căpitan al țării și va conduce lucrările Dietei Bucovinei,
– Alexandru Petrino, 1870-1871 ministru al Agriculturii,
– Constantin Tomașciuc, primul rector al Universității din Cernăuți,
– Ioan Lupul, din 23 martie 1893 vicepreședinte al Camerei Deputaților,
– Constantin Isopescul-Grecul, vicepreședinte al Camerei, din 1911,
– Iancu Flondor, artizan al unirii Bucovinei cu România,
– Anton Kochanowski, primar al orașului Cernăuți,
– Felix Maria Pino Friedenthal, fost și ministru al Comerțului,
– Eusebiu Popovici, membru al Consiliului Școlar al Austriei, membru al Academiei Române,
– Siegmund Conrad-Eybesfeld, ministru al Cultelor și Învățământului,
– Vladimir Repta, mitropolit al Bucovinei.
 
Perioada la care ne referim a lăsat câteva amprente asupra Bucovinei:
* s-au pus bazele instituțiilor democratice – Parlament, Constituție, legi electorale, partide politice,
* s-au creat și apoi modernizat instituțiile fundamentale ale statului, în învățământ – școli,  Universitate, în sănătate, în justiție, în sistemul bancar,
* s-a dezvoltat infrastructura – drumuri, poduri, căi ferate, utilități în marile orașe (apa, energie electrică),
* cadastrarea teritoriului,
* amenajarea și îndiguirea râurilor,
* amenajarea pădurilor și reglementarea exploatării lor,
* dezvoltarea mineritului – mina de sare Cacica și cea de mangan de la Iacobeni.
 
Evocând bucovinenii din Parlamentul de la Viena trebuie să arătăm că au fost mari patrioți, au luptat pentru drepturile și interesele populației Bucovinei, au contribuit considerabil la dezvoltarea economică, socio-culturală și politică, atât a provinciei, cât și a întregului Imperiu.          
Iar noi, astăzi, le aducem un respectuos omagiu.
 
Bucovina a fost, este și va rămâne, un ținut al toleranței, un ținut multietnic și multiconfesional, un model al conviețuirii pașnice între minorități.

Bucovina este, aș putea spune, o Europa în miniatură, un model demn de urmat pentru vremurile actuale.
            
Vă așteptam să o vizitați, să o cunoașteți – să fiți oaspeții noștri cât mai curând.”

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza