Deși e vacanță intersemestrială, gândul îmi zboară tot spre școală. Poate și pentru că vacanța aceasta e suficient de scurtă, încât să nu ai timp să-ți iei gândul de la școală, dar și suficient de lungă cât să scoată din nou elevii din ritm. Drept urmare, înclin să dau dreptate colegilor nostalgici după trimestrele școlare, în care timpul pentru orele de curs nu era atât de fragmentat, iar vacanța era așteptată și gustată pe măsură de elevi și profesori.
Și dacă veni vorba de nostalgii și nostalgici, îmi amintesc că părinții din vremea copilăriei mele îmi păreau mai relaxați în relația cu școala. Relaxați în sensul bun al cuvântului, pentru că îi acordau școlii încrederea și respectul, venite din recunoașterea rolului și poziției școlii în viața elevului familiei. Profesorul era respectat și nu i se puneau la îndoială bunele intenții. Mi-aduc aminte că părinții mei, oameni simpli și fără facultăți, nu stăteau prea des aplecați asupra caietului meu de teme. Însă au stat aplecați asupra mea să-mi explice la timp faptul că învățând, voi reuși să-mi împlinesc visurile. Și spunându-mi că profesorii sunt cei care mă pot ajuta în drumul acesta și nu cei care mă vor încurca. Drept urmare, i-am tratat tot timpul cu respect, acceptând că oameni fiind, pot și ei greși, dar fără să le pun la îndoială vreodată bunele intenții. Cu convingerea aceasta am trecut prin școală, liceu sau universitate. Și chiar am reușit să fac și lucruri la care nu visam.
Asupra aceluiași lucru încerc și eu acum să stau aplecată, când vine vorba de elevul familiei. Să-l învăț să respecte adultul din fața clasei. Respectându-l, îi va acorda atenția pe care o merită și, vrând-nevrând, cunoștințele se vor asimila mai repede și ușor în clasă, acasă aplicând ceea ce a înțeles deja la școală.
Generalizând, cred că piatra de temelie a succesului din viața unui școlar e respectul fața de munca depusă în clasă. Respectul față de munca celui de la catedră, față de propria-i muncă, față de munca celorlalți colegi. Dacă va respecta, va fi respectat. Și chiar dacă uneori mai greșește, cei ce-l respectă îi vor veni în ajutor.
Iar dacă mă întrebați care este elevul ideal pentru un profesor, vă voi răspunde cu convingere că nu e elevul inzestrat cu o inteligență peste medie, ci e elevul care a înțeles ce este respectul. Elevul curios, elevul care învață din propriile greșeli, elevul care își dorește mai mult. Toate, cu respect.
Despre succes făcurăm zicere, de fapt, astăzi. Succesul ce vine din respectul pentru tine însuți și pentru ceilalți și care poate fi amplificat prin consumarea de doze de educație.
Leave a Reply