full screen background image

10 ianuarie – Dorințe ce nu ne trec prin minte

E iarnă! Nu ca în povești, dar iarnă în toată regula. Cu zăpadă, cu ger și viscol. Iarna aceea pe care unii ne-o amintim poate din copilărie, viscolind zăpada și troienind drumurile. Poate nu-mi amintesc toate zăpezile copilăriei mele, dar pe aceea care a făcut să se închidă drumurile și să se întrerupă cursurile la școală mi-o amintesc. Semăna destul de bine cu cea de zilele acestea. Nu uram școala, dar ca orice copil, iubeam mai mult vacanța. Și țin minte că, privind pe geam zăpada viscolită, mă rugam să se întâmple o minune și să se închidă școala pentru un timp. Iar minunea s-a întâmplat… De atunci, poate, am prostul obicei, ar spune unii, de a crede în minuni sau mai bine zis în visuri împlinite. Și cred în continuare, ca în copilărie, că, dacă-mi doresc suficient de mult un lucru, acesta se întâmplă mai devreme sau mai târziu.

E drept acum că anii trecând, mi-am dat seama că nu este suficient să-ți dorești, ci mai este nevoie și de ceva acțiune. De lucruri făcute în direcția împlinirii celor pe care ți le dorești. De ceva eforturi și uneori să ieși din zona confortului personal.

Cu toate acestea, primul pas rămâne dorința și credința în posibilitatea realizării celor râvnite. Unii vor spune că nu e deloc așa. Că, dacă ar fi așa, toți oamenii ar fi fericiți, pentru că li s-ar împlini dorințele. Și dacă privim în jur, vedem mai mulți oameni nefericiți, decât împliniți… Privind și eu în jur recunosc că nu văd foarte mulți oameni fericiți. Nu văd oameni ce se pot lăuda cu prea multe dorințe împlinite. De ce?..

Pentru că, deși pare la îndemână și ușor de făcut, nu este chiar așa. Nu este suficient doar să-ți treacă prin minte o dorință. Dorința nu trebuie doar ,,să-ți treacă prin minte”, ci trebuie să rămână de-a dreptul acolo. În mintea ta. Să prindă rădăcini, să încolțească, să crească asemeni unui copac. Apoi, trebuie să oferi condițiile necesare să se dezvolte. Nu mă pricep la pomicultură, dar știu că până să culegi roadele unui copac sunt multe de făcut. Așa e și cu dorințele împlinite. Și totul pornește de la o simplă sămânță, pe care trebuie apoi să o îngrijești. Iar, pe final, e și despre a dărui celorlalți. Nici o dorință pusă cu scopul de a avea ceva doar pentru tine nu are sorți de izbândă. Mai devreme sau mai târziu se risipește.

Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. Am sădit, am îngrijit, apoi am cules roadele și m-am bucurat de ele, împreună cu ceilalți. E drept că mi-am dorit mai tot timpul lucruri care deși m-au provocat mai mult decât credeam, am știut că îmi stau în putință.

Doar dorința cu ninsoarea ce închide școlile am lăsat-o la mâna hazardului. Și până la urmă s-a împlinit și ea. Dorințe împlinite vă urez și cât mai multe doze de educație consumate!

comments

comments




Leave a Reply

avatar