Final de săptămână astăzi și zi de sărbătoare, pentru că e Boboteaza. Penultima sărbătoare din șirul celor de iarnă, căci, odată cu prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorului, se încheie motivele de petrecere în prima lună a anului. Se încheie și lungul șir al risipei alimentare, ar putea spune alții.
Se pare că un român a aruncat în medie la gunoi 16 kilograme de mâncare, cu ocazia sărbătorilor de iarnă de anul acesta. Mi s-a părut o cantitate foarte mare, dacă ținem cont că de-a lungul unui an se aruncă în România 100 de kilograme de alimente pe cap de locuitor. Văzând aceste cifre ai putea crede că suntem prea avuți și nicidecum una din cele mai sărace țări din UE, cu peste 40% din locuitori în pragul sărăciei. E drept că nu suntem singurii risipitori ai Europei, dar suntem în top 10, conform unui studiu făcut de Eurostat ce a analizat 27 de țări europene.
E paradoxal, în condițiile în care auzim atât de des nemulțumirile celor ce spun că au prea puțin. Psihologii explică acest fenomen prin faptul că o masă plină ne face să ne simţim rodnici, ne dă iluzia că vom avea parte de belşug. E ca o promisiune că masa va fi la fel de plină de-a lungul întregului an.
În problema risipei alimentare tind să nu le dau dreptate psihologilor. Eu cred că de fapt e vorba de tiparele ce s-au creat în timp: de sărbători în casă trebuie să miroase a sarmale – deși jumătate din membrii familiei nici nu se ating de ele – a răcituri cu mult usturoi și a friptură, a salate înecate în maioneze. Păi nu așa era pe masă în copilărie? Mama nu făcea cea mai îmbelșugată masă de peste an, deși galantarele prin magazine erau goale? Făcea o minune mama, e drept după un pelerinaj la rudele de la țară și o meditație prelungită a tatei la cozile interminalbile la portocale și alte trufandale.
Și cum mulți din adulții de azi sunt nostalgici și de sărbători, gândul le zboară la copilărie… Nu ne mai miră cozile și aglomerația de prin magazine. Nu mai e loc de mirare nici pentru că mesele sunt prea pline, ci e loc de un strop de îngăduință.
Vă urez un final de săptămână îmbelșugat, dar lipsit de excese! Așa cum ar putea fi întregul an.
Leave a Reply