full screen background image

14 noiembrie – Educația în etape

Cu siguranță ați auzit cei mai mulți dintre dumneavoastră multe lucruri despre Tibet. Dacă nu studiind, măcar de la televizor, căci mă gândesc că sunt puțini cei care nu au urmărit filmul ,,Șapte ani în Tibet”. Măcar de dragul prestației actoricești a lui Brad Pitt.

Dar nu despre actori mi-am propus a vă vorbi astăzi, ci tot despre educație. Dar cea tibetană. Cea care împarte educația copiilor în patru etape. Mi s-a părut un model interesant și tocmai din acest motiv vi-l propun și dumneavoastră.

Prima e cea de până la 5 ani, în care trebuie să-ți tratezi copilul ,,ca pe un prinț”, neinterzicându-i nimic. Ci doar atrăgându-i atenția. În cazul lucrurilor periculoase pe care le-ar putea face, e de ajuns mimica supărată sau tristă, căci limbajul nonverbal îi este mai ușor accesibil. E vârsta la care copilul nu e capabil de avea o înlănțuire logică a faptelor sale. La care nu înțelege că ai dat o grămadă de bani pe jucăria care l-a ținut exact 5 minute. Bani pentru care muncești din greu. Iar eventuala pedeapsă aplicată nu va fi percepută decât ca o demonstrație de forță ce îl va învăța că trebuie să se supună. Iar mai târziu se va supune și celor cărora nu trebuie să o facă.

A doua perioadă este cea în care copilul trebuie tratat ,,ca un sclav”. Cea dintre 5 și 10 ani. În care poate fi pedepsit, dar nu fizic. Dacă vei continua cu drăgălăşeniile şi după cinci ani, va creşte un infantil, incapabil să înţeleagă rostul muncii şi să cunoască trăirile sufleteşti. Căci e perioada în care se dezvoltă mult intelectual și este necesar să învețe să evite manifestările negative. Învățarea este cuvântul acestei perioade.

Cea de-a treia perioadă, cuprinsă între 10 și 15 ani, e cea în care te vei comporta cu el ,,de la egal la egal”. Dacă îl vei trata ca pe un micuţ şi după 10 ani, atunci el va creşte nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenţi, care pot avea şi influenţe negative asupra sa. E perioada în care e bine să te consulți cu el când apar probleme. Dar și să-i dezvolți simțul independenței față de lucruri și fapte. Punctul de vedere ți-l vei impune acum, în calitate de părinte, evitând interdicția fără explicații. Prin discuții și consiliere.

Ultima perioadă este cea de după 15 ani. În care tot ce ai de făcut este să-l tratezi cu respect. Căci este produsul propriei tale educații, în calitate de părinte. Și-n plus este puțin cam târziu pentru a mai educa, dar este timpul la care poți să culegi roadele celor sădite până acum. Iar dacă alegi să nu îl respecți, ar putea să nu te ierte și să se îndepărteze de tine pentru totdeuna.

Ei… Ce spuneți depre educația tibetanilor?! Prinț, sclav, egalul tău, cel care merită a fi respectat de tine părintele. Indiferent dacă veți fi adepții sau nu acestui stil de educație, cred că un lucru rămâne universal valabil, indiferent de continent… Copiii sunt produsul educației părinților, în cea mai mare parte. Motiv de consumat în continuare zilnic, doze de educație.

comments

comments




Leave a Reply

avatar

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza