Ieri a fost una dintre zilele acelea în care e multă agitație și lumea e deschisă spre a împărtăși gânduri diverse, gălăgios sau nu, căci a fost zi de sărbătoare. Brusc, oamenii au devenit mai comunicativi sau cei care erau deja s-au simțit în elementul lor. Căci ziua de ieri le-a oferit pretextul potrivit. Și cred că nu e rău să dăm semne de prețuire sau de amintire persoanelor ce se sărbătoresc într-o anume zi, fie că sunt chiar lângă noi sau mai departe.
Și cum, adesea, după multe vorbe, se așterne pentru un timp tăcerea, astăzi mă gândeam să vorbim despre ea. Nu știu cum e în cazul domniilor voastre, dar mie uneori mi-e drag de tăcere… Cei ce mă cunosc ar putea zâmbi acum neîncrezători, știind că sunt în prea mare măsură dependentă de comunicare. Dar uită că tăcerea nu o exclude ci dimpotrivă, o potențează.
Putem comunica ades chiar mai multe prin tăcere decât prin cuvinte. Pentru că, la fel lor, și tăcerile pot fi intense sau diluate, te pot înălța sau pot fi apăsătoare, te pot face mai mic sau mai mare. Pot fi tăceri ce te acuză sau te iartă, tăceri ce-ți chinuie sau ce-ți odihnesc gândurile.
Uneori folosim tăcerea pentru că am obosit de cuvinte și ne dăm seama că tăcerea e un schimb echitabil pentru zeci de rostite. Alteori, ne-am dori să șoptim sau să strigăm cuvinte cu zecile, dar ele se încăpățânează înăuntru și trimit în schimb tăcere.
Am îndemnat ades la a spune cele gândite… Astăzi însă îndemn doar la comunicare. Rostită sau nu. Important este să fie eficientă și constructivă. Înțeleasă și împărtășită. Fie că e dorită sau nu… Vă îndemn să vă faceți timp pentru tăceri, zilele acestea, premergătoare începerii școlii. Pentru că, peste o săptămână, vă va fi mai greu.
Tăceri inspirate, dragii mei! Inspirate de lucruri, oameni, de fapte sau de dozele de educație!
Leave a Reply