full screen background image

31 august – Prieteni cu Limba Română

E 31 august, iar vecinii moldoveni și parte dintre noi, poate, sărbătorim Limba Română. Zic “poate”, deși noi, cei din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, ar trebui să o sărbătorim în fiecare zi…

În ultima vreme, se obișnuiește a se face urări cunoscuților sau necunoscuților, prieteni însă de Facebook în scris, în spațiul virtual. Și cum draga noastră limbă română nu are pagină de Facebook și, chiar de-ar avea, probabil puțini s-ar împrieteni cu ea, a rămas cu un număr neglijabil de utilizatori ce să o sărbătorească.

Așa că mă gândeam că n-ar fi rău să reamintim de existența ei. A limbii române corecte, pe care nu foarte mulți dau dovadă că ar aprecia-o. Deși specialiștii spun că e o limbă tânără, dispusă la schimbări. Pentru că mereu se îmbogățește cu cuvinte noi (mai ales preluate din limba engleză, în vremurile din urmă). Cu toate acestea, nu reușește să ajungă la sufletul tinerei generații prea ușor. Și cred că această atitudine e în strânsă legătură cu faptul că nici cartea nu mai e, ca în vechiul proverb, “un prieten sincer, ce-ți poate sta mereu alături”.

Dar trebuie să fim realiști. Vremurile se schimbă, prietenii se schimbă, locurile în care comunicăm cel mai mult se schimbă. Comunicăm cel mai ades pe chat. Nu doar cei tineri, dar mai ales ei. Iar dacă se întâmplă ca tu, adult, să te bagi într-o discuție cu unul mai tânăr, ai impresia că ești cel depășit. Nu doar de viteza cu care sunt tastate cuvintele de celălalt, ci și de prescurtările pe care le folosește. E un limbaj nou, care îți este străin și care te limitează. “Cf?” “Bn…”. Nu mai spun de semnele de punctuație, care lipsesc cu desăvârșire, ceea ce te face să cauți în mintea ta adevăratul sens a celor simțite de expeditor.

Se spune că, dacă vrem să ajungem mai ușor la tineri, trebuie să ne adaptăm, să ținem și noi pas cu schimbarea. Dar parcă, de data asta, m-aș încăpățâna să rămân ignorantă în limbajul acesta încifrat. Pentru că mi se pare atât de sărac și incapabil de a transmite stările celui care scrie… Și mă poziționez alături de o prietenă, ce-i spunea fiului de 13 ani că, dacă vrea să comunice virtual cu prietenii, poate să o facă. Dar să o facă scriind corect. Căci scrisul acesta zilnic este și el un exercițiu repetitiv. Iar repetarea e mama învățării. Și repetând zilnic același mod de a scrie prescurtat, cu dezinteres pentru corectitudine, o vei face la fel și în alte situații. La școală, job sau cine mai știe unde.

Pare un lucru mărunt, acesta cu scrisul incorect în mediul virtual. Pe termen lung, însă, cred că se va dovedi că nu este chiar așa. Și cum știu, dragi părinți, că vă pasă de mai tinerii familiei, n-ar fi rău să faceți o sărbătoare a limbii române din fiecare zi. Ca exemplu de bună practică. Vă poate ajuta și educația, în doze!

comments

comments




Leave a Reply

avatar

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza