full screen background image

29 august – De preț la comun

Am citit undeva că mai tinerii familiei nu dau nici doi bani pe timpul adulților. Mai exact pe eterna plângere a acestora că nu au timp suficient pentru a face lucrurile cu adevărat importante, legate de familie. Și cred că e mult adevăr în lipsa de prețuire a timpului de către cei tineri. Nu e lipsă de respect. Ci o normalitate venită din faptul că atunci când ai ceva, prețuiești mai puțin. Abia când resursa se împuținează, îți dai seama de prețul ei.

Și m-am gândit atunci să încerc să fac o listă a celor pe care copiii nu dau doi bani și care sunt în schimb mult prețuite de adulți. Nu numai în familie, ci și la școală. Am început, deci, cu timpul. Cel pe care l-am dori dilatat pentru a rămâne suficient de mult și pentru a-l petrece cu cei mici la o calitate ridicată, care să conteze suficient. La început, copiii nu înțeleg de ce nu faci rost de timp pentru ei, apoi nu le mai pasă că nu-ți faci timp pentru ei. Căci găsesc prieteni de vârste apropiate, online sau offline, cu timp în cantitați suficiente pentru a-l petrece împreună. Iar tu rămâi în scurtă vreme pe dinafară, dacă nu faci rost de timp.

Mă îndrept, acum, spre școală. Nici profesorii nu au timp. Sunt mereu grăbiți să alerge prin materie. Să predea tot ce e de predat, să evalueze tot ce e de evaluat. Nu-și fac timp pentru a face lucrurile și altfel. Să fie creativi, să învețe la firul ierbii în natură, să facă experimente, să danseze în timp ce cântă, să facă școala mai prietenoasă.

Și dacă profesorii n-au timp decât de cele scrise în cărți, nici elevii nu dau prea mulți bani pe cele ce se întâmplă în școală. Învață doar pentru o notă bună – în cazul în care sunt preocupați de asta – sau învață de la alții ce-și găsesc timp să “predea” diverse într-un mod plăcut lor, uneori însă nu cele mai potrivite lucruri.

Terminăm cu timpul prețuit sau neprețuit și continuăm cu casa, sau mașina sau concediile all inclusive. Toate de preț pentru părinți. Dar pe care din nou copiii nu dau prea mulți bani. Căci le pasă prea puțin dacă au o cameră mai mare sau mai mică, dacă se deplasează cu mașina sau bicicleta, dacă merg în concediu la Costinești sau în Antalya.

Mă veți întreba… atunci, de ce le pasă celor tineri? Și-am să spun așa, cu speranța că nu greșesc: le pasă de timp, dar de cel petrecut împreună, le pasă de învățătură, dar mai ales de cea care e conectată la realitatea în care trăim, le pasă de cameră, dacă e locul unde se întâmplă ceva împreună cu toți membrii familiei, le pasă de mașină, dacă e folosită pentru a merge spre destinații comune cu cei dragi.

Ideea e simplă! Celor tineri le pasă de lucruri care ne dor pe noi, cei mari, doar dacă se simt și ei incluși, în cantități rezonabile. Deci să-i includem în mod real în timpul și în spațiul nostru, mai mult decât până acum! Și vom învăța împreună să prețuim și lucruri comune. Educația ar putea fi printre ele.

comments

comments




Leave a Reply

avatar

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza