În a doua jumătate a lui august, mai exact pe 23 ale lunii, aduceri aminte îi răscolesc pe cei mai în etate. Pentru că, înainte de 1989, această zi era cea mai importantă sărbătoare pentru români. Din 1948 și până în anul Revoluției, 23 August a fost Ziua Națională a Republicii Socialiste România.
Aducerile aminte sunt amestecate. Mai vesele sau mai triste.
Pentru unii, trecerea timpului a făcut ca ziua de 23 august să rămână în amintire ca cea în care defilau pe străzi și stadioane, după ce repetaseră câteva zile bune întrega coregrafie în soarele de august. Ca ziua în care flurau stegulețe tricolore sau flori multicolore din hârtie creponată. Iar dacă erai mai puțin norocos, un ditamai stindard, greu de abia puteai să-l plimbi, ținut strâns cu ambele mâini, prin fața unei tribune imense îmbrăcate în roșu, plină de activiști atenți la fiecare detaliu.
Pentru alții, însă, aducerile aminte sunt legate de partea a doua a acestei zile, în care după ce se încheia demonstrația, începea adevărata petrecere. În drum spre grătarele pline de mici și tarafurile zgomotoase, treceai pe lângă tonete cu mici, eugenii și pepsi. Și toată lumea părea fericită. Căci era sărbătoare.
Azi, 23 august e doar o zi de aduceri aminte. Azi nimeni nu se mai entuziasmează în fața unei sticle de suc sau a unei eugenii, iar “litălșii” au devenit doar un pretext de a ieși săptămânal la marginea pădurii și de a asculta muzica la capacitatea maximă a boxelor din mașină.
Am evoluat, în multe privințe, de la ultima zi de sărbătoare națională marcată pe 23 august. Dar nu în toate, aș zice. Rămâne să decideți dumneavoastră, dacă e de bine sau rău, consumatori de educație zilnică, în doze.
Leave a Reply