Pentru că mai este mai puțin de o lună până la începerea anului școlar 2016-2017, discuțiile legate de ce se va întâmpla în băncile școlii au devenit din ce în ce mai numeroase.
Surprinzător sau nu, în cele din urmă a fost definitivat și “Statutul elevului”. De data aceasta, în întocmirea lui se pare că s-a ținut cont și de dorințele studioșilor, care au fost consultați prin reprezentanți. Adică nu s-a mai decis pe sistemul “Tu ești mic, nu ști nimic…lasă-mă pe mine să decid, că eu am fost ca tine, dar tu ca mine vei fi”.
Uite că, în sfârșit, cei mari dau semne că au înțeles că, de fapt, ei nu au fost ca cei tineri de astăzi, în multe privințe. Pentru că, pe vremea lor, telefoanele mobile erau de domeniul SF, pentru că spațiul online și viteza cu care circulă informațiile ar fi putut fi anticipate acum douăzeci și ceva mai bine de ani doar de un eventual descendent, la fel de talentat, al lui Jules Vernes. Și pentru că uniformele școlare nu erau pe vremuri o componentă de lux a garderobei celui mic.
Deci, cei mari au înțeles că cei mai tineri chiar trebuie consultați, iar opinia lor chiar ar trebui să conteze. Acum, ce-i drept, e drept… Reprezentanții elevilor sunt printre cei mai responsabili ai generației lor. Sunt cei care au înțeles că trebuie să se implice în luarea deciziilor, care au mai vizitat ceva țări și au văzut cum se învață acolo. Spun asta în cunoștință de cauză, pentru că l-am cunoscut pe președintele la nivel național al reprezentanților elevilor. Și unui astfel de elev i-aș da fără emoții voie să folosească telefonul în timpul orelor, pentru a se informa legat de ce se predă la clasă.
Mă întreb, însă, cum va folosi iphone-ul un elev care l-a primit cadou de la părinți pentru că a reușit să promoveze clasa cu chiu cu vai. Unul care merge la școală doar ca să aibă de unde veni… Știți prea bine că sunt și astfel de elevi și nu puțini. Mă întreb dacă prezența telefonului pe bancă va fi în beneficul dezvoltării lui ca elev sau dimpotrivă. Oricum, nu putem afla răspunsul decât experimentând. Iar la câte experimente s-au făcut până acum în sistemul de învățământ românesc… unul în plus oare mai contează?…
Am emoții, recunosc, ca profesor căruia îi pasă și care își dorește mai multe experimente în laboratoul de chimie, decât înafara lui. Probabil că părintelui îi pasă și mai mult și va lua o decizie înțeleaptă, privind spre propriul copil.
Deci, dragii mei, pornim din nou la drum. Experimentând. Pentru că învățarea experențială cică e bună. Zi frumoasă să aveți! Cu experiențe și experimente de succes!
Leave a Reply