A fost weekend și îmi imaginez că mulți dintre dumneavoastră v-ați dorit să vă relaxați. Să uitați pentru câteva ore de grijile de la serviciu, de programul încărcat din timpul săptămânii și dacă e posibil să vă odihniți. Și cred că a fost realizabil în cazul multora, chiar dacă vremea nu a fost deosebită. Mai puțin mamele pentru care finalul de săptămână poate a însemnat o zi dedicată curățeniei, gătitului în plus, dotării cămării pentru iarnă sau orice altă activitate casnică ce a fost neglijată din cauza orelor petrecute la serviciu. Ei dar chiar și în cazul lor, duminica cred că a fost o zi de odihnă și relaxare.
Așa cum cum a fost și pentru mine. Am ieșit din aglomerația orașului împreună cu familia și am poposit la o pensiune pentru câteva ore. Peisaj mirific, aer curat, mulți oameni dornici de relaxare. Și bineînțeles liniște… Relativă. Pentru că din când în când un telefon reamintea unora că deși e duminică, mai sunt diverse lucruri nerezolvate. Reacții diferite. Unele însă care rupeau din farmecul locurilor. Cu cuvinte. Nepotrivite mai ales pentru o zi de duminică, dar nu numai. Dar care au stârnit interesul mai tinerilor membrii ai unei familii, ce se relaxa și ea. Până în momentul în care unul dintre copii a repetat un cuvânt pe care tocmai îl auzise… rostit de nenea nervos de la masa vecină. Rușinată, mama duse degetul spre gură în semn de tăcere. Căci ,,e rușine să spunem astfel de lucruri”. Și-atât. Copilul a privit mirat spre mamă, spre domnul bine îmbrăcat de alături căci nu înțelegea de ce nu ar vorbi și el ca domnul ce pare a avea de toate. Așa cum și mama își dorește să aibă când va fi el mare.
Se-ntâmplă ca cei mici să audă astfel de cuvinte,, interzise”. De la adulți, copii mai mari, sau chiar de la propriii părinți în momente de supărare. Sau nu numai. Și cum copilul e curios, își întreabă părintele ce înseamnă acel nou cuvânt. Iar mama rușinată îi spune doar că nu e frumos și să nu mai repete acel cuvânt. Curiozitatea rămâne și deși nu pricepe prea bine ce e cu cuvântul, îl atrage rostirea lui, ca tot ce e interzis. În plus simte că poate stârni atenția mai mult celorlalți, dacă îl rostește. Deși mama ar vrea ca acel cuvânt să rămână uitat, din păcate nu se întâmplă astfel. Și-atunci cum e mai bine de făcut în astfel de situații?…. Pe lângă reacția ce-i dovedește celui mic că nu e un cuvânt potrivit, să-i explicăm și de ce. Pentru că astfel de cuvinte îi jignesc și îi supără pe cei cărora le adresezi. Că folosirea lui nu rezolvă problema ce a cauzat supărarea. Și toate aceste spuse pe un ton blând. Căci a te răsti la cel mic în astfel de situații poate echivala cu o jignire, având în vedere că nu cunoaște sensul cuvântului. Și poate chiar să le spunem că deși unii oameni folosesc astfel de cuvinte, nici lor nu le plac când le sunt adresate. Iar oamenii din jur îi apreciază pe cei ce știu folosi cuvinte frumoase, chiar și atunci când sunt supărați. Și mă gândesc că poate ar fi bine ca și noi adulții să ținem seama de aceste sugestii. Căci pot fi și alte căi prin care să ne exprimăm supărarea. Mai elegante și poate cu un impact mai mare.
Închei acum cu speranța ca în finalul viitor de săptămână să aveți parte de relaxare, de cuvinte frumoase și poate și timp pentru o doză de educație…. în reluare.
Leave a Reply