Vacanță, deci timp liber prelungit pentru cei mici. Drept urmare, părinții se uită în stânga și în dreapta, spre posibilele activități în care ar putea să-i implice: tabere, școli de vară, ateliere de lucru, ideal toate sub supravegherea și îndrumarea adulților calificați și în lipsa adulților familiei. Demersuri lăudabile ale părinților, am zice, pentru a nu se plictisi sau pentru a nu se apuca de lucruri mai puțin dorite, juniorii familiei, în timpul în care sunt nesupravegheați. Pentru a nu se plictisi…
Mi-aduc aminte că, la vârsta copilăriei, în vacanța de vară, părinții mă duceau la țară, pentru a fi sub supravegherea bunicilor, în timpul cât ei erau la serviciu. Iar bunicii nu-și puneau problema să-mi umple timpul, pentru ca nu cumva să sufăr de plictiseală. Și-n lungile zile vară, căutam diferite modalități de a alunga plictisul: mă cățaram prin copaci, mă duceam la scăldat, îmi construiam în fundul livezii un orășel întreg cu personaje imaginare și vieți în care nu încăpea plictisul.
Bunicilor nu le era teamă că n-aș găsi ceva de făcut. Așa cum nici părinților de astăzi nu ar trebui să le fie. Pentru că plictisul poate conduce, în cazul celor mici, la dezvoltarea creativității, nevoiți fiind să-și caute singuri “de lucru”. Dacă părinții caută activități de umplut timpul în locul celor mici, s-ar putea ca aceștia să nu fie capabili, nici când vor crește, să facă acest lucru pentru ei înșiși. Cam acestea au fost și concluziile psihologilor britanici prezenți la o conferință la University of East Anglia, pe tema legăturii dintre plictiseală și imaginație. Deci dacă nu mă credeți pe mine, poate le dați mai multă crezare lor. Pihoanalistul Adam Phillips scria: “Capacitatea de a se plictisi poate fi considerată un câștig pentru dezvoltarea copilului”.
Deci lăsați în vacanța aceasta copiii să se plictisească! Pentru că plictiseala poate fi chiar așa: o șansă de a contempla viața, mai degrabă decât a trece în viteză prin ea.
E drept că internetul răpește de multe ori șansa de a ne plictisi, indiferent de vârstă. Dar ce-ar fi dacă ne-am deconecta de la el, pentru o vreme, lăsând imaginația să aleagă altceva de făcut în vacanță? O alternativă ar fi consumarea educației. Indiferent sub ce formă.
Leave a Reply