Ne reîntâlnim în Vinerea Mare. O zi în care se pomenesc patimile lui Iisus. În care poate mai des decât în altele, ar trebui să ne gândim la a-i ierta pe ceilalți și poate a ne ierta și pe noi. Pentru ca, în felul acesta, să putem face primul pas spre a fi și mai fericiți. Căci trebuie să recunoaștem, cu toții ne dorim să fim fericiți. Iar exercițiul acesta al iertării este unul foarte util pentru a ne crea o stare de bine.
Iertând, ne putem elibera de trecut, de fricile noastre, de greutăți ce ne apasă. Iar dacă îmi veți spune că nu puteți face acest exercițiu, pentru că nu aveți pe cine să iertați, v-aș putea eu da câteva idei, măcar de dragul exercițiului: să iertați vremea, care în ultima vreme a fost capricioasă; pe cei care realizează playlist-ul la Viva FM și nu includ melodia voastră preferată; edilii noștri care nu astupă gropile din care bălțile nu se mai usucă niciodată. Acestea doar în cazul în care nu credeți că aveți de iertat oameni de mai aproape sau mai departe de voi…
Legat de obiceiurile acestei zile, am citit undeva că, în dimineaţa de Vineri Mare, înainte de răsărit, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau în apă curgătoare pentru a fi sănătoşi tot anul. Un obicei frumos, pe care l-aș respecta și eu dacă aș găsi un petic de iarbă în urbea nosatră, suficient cât să-mi permită o plimbare prin el. Căci apa curgătoare ce străbate orașul ar putea fi mai degrabă aducătoare de boală, decât de sănătate, la cât de curată nu este…
Tradiția mai spune că, în această zi, nu ar trebui să se facă nimic. Căci ouăle au fost vopsite cu o zi înainte, iar dacă au mai rămas treburi neterminate, pot fi finalizate în sâmbăta premergătoare Paștelui. Și la toată urma, chiar cred că ne agităm puțin prea mult înaintea sărbătorilor! Suficient cât să fim prea obosiți uneori, pentru a ne mai bucura cu adevărat de ele…
Iar dacă nu ar trebui, conform tradiției, să se facă nimic, înseamnă că e timp suficient în această zi să ne punem ordine în gânduri și suflete și eventual să ne îndreptăm spre biserică, dacă e locul ce ne poate ajuta mai mult pentru aceasta.
Și pentru că duminica aceasta vom sărbători Paștele, nu-mi rămâne decât să vă îndemn să-l petreceți alături de oameni dragi, ideal cei cărora le acordați mai puțin timp peste an, deși merită mai mult. Căci Paștele e o sărbătoare a familiei reunite. Să vă bucurați cu măsură de tot ceea ce ați gătit, hrănindu-vă cu mai multă dărnicie din trăirile alături de cei pe care îi aveți alături și, de ce nu?, chiar și cu doze de educație.
Leave a Reply