full screen background image

22 februarie – “Susținere pre sau post?”

doza bun     Trebuie să recunosc că multe dintre dozele administrare de-a lungul timpului s-au bazat pe studiilor cercetătorilor. Britanici sau americani. Și asta pentru că ei sunt cei ce par a avea mai multă aplecare spre studii de tot felul și mai ales de cele sociologice. E drept acum că, la cât de multe studii sunt citate în mass media, interesul cercetătorilor din Vest a devenit chiar subiect de glume.

Drept urmare, m-am gândit ca pe un subiect dezbătut deja, să vă aduc în atenție rezultate ale statisticilor medicilor români. Dintr-un spital chiar de foarte aproape. Mai exact este vorba despre statisticile Compartimentului de Neuropsihiatrie Infantilă din Iaşi. Subiectul pe care îl luăm din nou în discuție este preocuparea tinerei generații pentru utilizarea computerului. E un subiect pe care nu mă sfiesc să-l reiau ori de câte ori am ocazia, pentru că doar dezbătându-l cât mai des putem să ajungem la conștientizarea adevăratelor riscuri la care sunt expuși utilizatorii pasionați.

Nu-mi spuneți că niciunul dintre membrii familiei dumneavoastră nu se încadrează în această categorie! Și că nu vi se va întâmpla tocmai dumneavoastră vreodată să aveți astfel de probleme. Știți vorba aceea, la care cu toții ajungem mai devreme sau mai târziu: Nu spune niciodată, niciodată!

Reluând, medicii ieșeni spun că în anul 2015 au asistat 6.993 de copii, iar 15% dintre ei au fost victime ale calculatorului. Aceştia erau aduşi la specialişti de către părinţi, cu tulburări emoţionale şi de comportament. Mai exact, copiii erau aduşi la spital cu anxietate, depresie, izolare, comportament agresiv faţă de cei apropiaţi, cu probleme de adaptare şi socializare, cu o capacitate de concentrare scăzută, cu tulburări alimentare şi ale somnului.

Ceea ce m-a mirat în articol e faptul că psihologii spun că “o parte din vină o poartă şi părinţii”, care îi neglijează, fiind prea absorbiţi de muncă. Trebuie să recunosc că eu am considerat și continui să fac la fel, că nu doar o parte din vină aparține părinților. Ci vina e întreagă a lor. Dacă e mai mică sau mai mare vina aceasta întreagă se vede în comportamentul fiecărui copil. Părintele ce se desprinde de alte ocupații pentru a petrece măcar și un timp scurt cu copilul, cu siguranță nu va ajunge cu el la spital.

Dar nu mi-am propus să găsesc astăzi vinovați, pentru că ei se știu deja. Am vrut doar să știți unde ne situăm la acest moment, cu această problemă. Și să conștientizăm cu toții că e mai simplu să prevenim. Pentru că, odată răul făcut, terapia într-o astfel de problemă se întinde de la trei luni, până la câţiva ani. Necesită mult efort și bineînțeles că este esenţială și aici implicarea părinţilor şi susţinerea permanentă a copilului. Și când e mai simplu și cu bucurie să ne implicăm și să-l susținem pe propriul copil? Înainte sau după ce a devenit dependent de calculator?

Întrebare la care veți răspunde fiecare, în propriul cămin. Consumând sau nu o doză de educație.

0:00

comments

comments