E început de săptămână și se presupune că suntem cu toții mai voioși după weekend. Avem bateriile reîncărcate și suntem mai dispuși la efort.
Zic se presupune, tocmai pentru că în teorie lucrurile cam așa ar trebui să stea. În practică, însă, unii sunt veșnic obosiți. Indiferent dacă e început sau sfârșit de an, indiferent de ziua săptămânii ce ar fi în discuție, sunt obosiți de dimineața până seara. La micul dejun pentru că nu au reușit să se odihnească peste noapte, la amiază pentru că n-au avut o pauză nici cât să-și ude gura, seara pentru că au muncit o zi întreagă. Cum ar spune o prietenă de-a mea: “Unii s-au născut obosiți. Trăiesc obosiți și cam tot așa se și duc.”
Ați zice că treaba nu stă prea bine cu cei obosiți. Și vă neliniștește oarecum gândul că v-ați putea număra și dumneavoastră printre ei. Chiar dacă nu tot timpul, de foarte multe ori vă simțiți obosiți. Dacă vă numărați printre aceste persoane, țin să vă dau o veste bună. Oarecum bună… adică e între plus și minus. Pentru că nu am găsit un antidot oboselii, ci am citit pe un site englezesc în care erau dezbătute diverse aspecte ce țin de psihologie că ea, oboseala, este o stare a organismului ce poate aduce și beneficii.
Care sunt acestea?! Primul ar fi că atunci când suntem obosiți suntem mai sinceri. E drept că sinceritatea nu atrage tot timpul lucruri bune, dar cel puțin suntem cu o conștiință mai puțin încărcată decât dacă am minți.
Mai scria pe acest site că al omului creier este cu mult mai creativ atunci când este obosit. Adică mai plin de idei. Și aici e cu plus și minus, căci și dacă îți faci prea multe idei despre cineva sau ceva, poate fi la un moment dat un dezavantaj.
Oboseala, e drept, apare atunci când ai multe de făcut. Atunci când ești ocupat. Se spune însă că a rămâne ocupat te face mai fericit pentru că îți menține un nivel al optimismului la cote ridicate. Hmmm… cunosc eu câteva persoane care sunt și fericite și optimiste tocmai atunci când pot lenevi o zi întreagă în pat, adică tocmai atunci când nu sunt ocupați. Deci nici obosiți. Carevasăzică teoria aceasta nu prea stă în picioare. Adică e tot între plus și minus.
Pe final, spun și despre mine că nu sunt puține momentele în care mă simt obosită. Și ca multora dintre dumneavoastră oboseala îmi aduce și deservicii, dar îmi face și bine. E ca și cu ciocolata. Care sporește numărul kilogramelor – ceea ce ar putea să scadă doza de optimism, dar în același timp stimulează producerea endorfinei – ceea ce e de dorit.
Concluzie: Toate în viață sunt cu plus și minus. Pentru echilibru cred… Și nu are rost să contorizați cele trăite în semne matematice. Căci ați putea obosi. Gândiți doar că în toate e rost de echilibru. Posibil de obținut și sporit prin educație. În doze.
