full screen background image

16 decembrie – “Surâsul Giocondei”

doza bun     Vă povesteam, cândva, despre lipsa apetitului pentru a mai urmări la televizor diversele emisiuni în care se dezbat de către analiști politici și politicieni subiectele de actualitate, ce sunt de interes maxim pentru țară.

Și nu pentru că nu ar fi de interes maxim și pentru mine, ci din simplu motiv că acestea rămân în mare parte subiect de discuție și mai puțin motiv de acțiune pentru prea mulți. Și-atunci îmi folosesc timpul liber fie citind și analizând  diverse în presa scrisă, fie ascultând muzică. Mi se întâmplă, însă, să urmăresc înainte de culcare emisiunea lui Moise Guran. Se difuzează la o oră la care bateriile mele sunt prea descărcate pentru a mai face ceva, dar suficient de pline pentru a-l urmări cu atenție.

Serile trecute. anunța cu zâmbetul pe buze că surâsul Mona Lisei sau al Giocondei nu mai este ceea ce a fost. Și asta pentru că savantul francez Pascal Cotte, după 10 ani de cercetări, a ajuns la concluzia că Leonardo Da Vinci a pictat celebrul portret peste un altul. Iar cel inițial este al unei femei ce privește în lateral, fără să zâmbească. Drept urmare, istoricii de artă propun schimbarea numelui lucrării, fapt ce a condus la diverse dezbateri în contradictoriu.

Vestea aceasta m-a dus pe mine, care sunt preocupată mai mult de a analiza zâmbetele oamenilor ce viețuiesc în preajmă-mi decât pe acelea din tablouri, cu gândul la natura umană. Și nu mi s-a părut nimic nefiresc ca Da Vinci să fi avut dorința de a picta un zâmbet, ce a devenit celebru mai apoi, peste o față lipsită de el. Păi, nu ni se întâmplă ades fiecăruia dintre noi să facem acest lucru?!? Nu ne pictăm de multe ori la exterior zâmbete, deși pe dedesubt e dezamăgire, tristețe sau supărare? Nu suntem fiecare dintre noi replici ale lui Da Vinci în zămislirea de zâmbete acolo nu apar în mod natural, dacă știm că astfel am putea obține succesul, de orice natură ar fi el?!?

Și la toată urma, ce e rău în asta? Să zâmbești chiar și atunci când ai mai puține motive să o faci… Pentru că studiile au demonstrat că zâmbetul reduce nivelul hormonilor care induc stresul precum corizolul, andrenalina și dopamina și crește nivelul hormonilor precum endorfina, reducând totodată presiunea sangvină.

Să zâmbim, deci! Enigmatic precum Gioconda sau cu gura până la urechi, ca în vremea copilăriei. Căci, se apropie sărbătorile și vrem să ne fie bine. Tuturor! Cu sau fără doză de educație. Mai mult cu…

0:00

comments

comments