Aflarăm, zilele trecute, că Suceava, a noastră reședință de județ, a fost eliminată din cursa pentru câștigarea titlului de “Capitală Culturală Europeană în 2021”.
Să nu-mi spuneți că a fost un șoc prea mare pentru domniile voastre. Și nici că bănuiți Ministerul Culturii, cel care a anunțat trista veste, de vreun complot. (Mai ales că pe lista scurtă a orașelor preselectate în această competiție, nu este nici unul de pe mioriticul plai Moldav). Pentru că, aceia dintre dumneavoastră ce au renunțat la concediile all-inclusive pe meleaguri îndepărtate, în schimbul concediului în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, au sesizat cu siguranță diferența dintre aspectul orașelor din vestul țării și cel al orașelor din estul țării. Despre capitala țării noastre sunt multe de spus…
Dar să ne întorcem la urbea noastră ce a râvnit la acest titlu în anul 2021. Mă întreb, care au fost argumentele aduse de edilul nostru, cel care cataloga prezența la București în această problemă, ca pe o “figură frumoasă”. Vorba unui bun prieten, ce-și imagina un posibil dialog: “Aveți viață culturală? – Avem mănăstiri!… Aveți Teatru și trupă de teatru? – Avem mănăstriri frumoase!… Aveți Filarmonică? – Avem mănăstriri vechi și frumoase!”. Și discuția ar fi putut continua, cam în aceeași notă.
Chiar așa?!? Ce ar putea recomanda, la acest moment, Suceava ca pe o candidată eligibilă la titlul de “Capitală Culturală Europeană în 2021”? Primarul nostru ne dă răspunsul: “o documentaţie bună şi o strategie culturală consistentă pentru Suceava şi pentru regiune”.
Care va să zică, suntem din nou tari la planuri puse pe hârtie, la teorii și strategii de viitor. Doar că pe cei mai mulți dintre noi prezentul e cel care ne doare. Iar faptul că nu se schimbă nimic în prezent nu ne poate da speranțe prea mari nici pentru viitor. Și chiar dacă se apropie perioada sărbătorilor de iarnă, când toți ne molipsim de bunătate și dărnicie, în această problemă chiar suntem zgârciți cu cuvintele frumoase. Și vom fi. Până când Suceava va avea mai mult decât mănăstiri frumoase cu care să se laude. Până când nu vom mai fi nevoiți să facem plimbări obligatorii în Botoșani sau Iași, dacă ne dorim să ascultăm în direct o muzică de calitate, sau să vizionăm o piesă de teatru.
Primarul nostru a spus că a făcut tot ce s-a putut “pentru o perioadă așa scurtă de timp”, cât a fost până la depunerea candidaturii Sucevei pentru mult râvnitul titlu. Eu una nici nu îmi mai amintesc de când este dumnealui primar… Dar o fi având dreptate… Mult pentru mine, prea puțin pentru dumnealui, pentru a schimba ceva… Spre înțelegerea motivului percepției diferite a trecerii timpului, mai servesc o doză de educație.
