Am citit de curând un îndemn, adresat profesorilor, ce m-a stârnit să scriu câteva rânduri, legat de ei. Îndemnul suna așa: “Încurajează-i pe elevi să nu mai trateze școala ca pe fast-food și informațiile din ea ca pe semipreparate congelate – învață-i să gătească în propria lor bucătărie!”
Nu-i așa că sună bine?! Doar că de la teorie la practică este cale lungă, vor spune unii. Pentru că mulți, trebuie să o recunoaștem, ne-am lăsat invadată existența într-o mai mare sau mai mică măsură, de tot ce este “fast”. Din teama aceea ce ne macină pe toți, că timpul nu ne mai ajunge.
Cu toate acestea mai sunt și profesori ce încearcă să facă lucrurile mai pe îndelete. Și când spun pe îndelete, nu mă refer la un ritm mai puțin lent al celor făcute la școală. Căci ritmul n-ai cum să-l schimbi. Mai pe îndelete, adică făcând lucrurile cu gândul mai mult la calitate, decât la cantitate. Și chiar dacă elevii lor nu umplu caiete întregi de informații și exerciții, în schimb construiesc, încet, dar sigur, cele necesare propriei bucătării, despre care vorbeam la început. Învață deci cum să învețe singuri, punându-și întrebări, experimentând, fiind curioși și curajoși, afirmându-și curiozitatea ca pe o calitate.
Mai sunt profesori care știu că, la origini, termenul “a educa” este similar cu “a scoate”. Și, drept urmare, încearcă să-și canalizeze eforturile de la școală spre a identifica și scoate la lumină cât mai multe dintre calitățile pe care le are un copil, dar și defectele, pentru corectarea sau chiar eliminarea lor. E drept că acești profesori sunt printre cei mai controversați. Iubiți și criticați, în egală măsură. De colegii profesori, de părinți și chiar de elevi. Pentru că nu sunt aliniați și astfel, vor sau nu, atrag mai mult atenția.
Eu cred că în meseria de dascăl sunt foarte mulți care iubesc să predea. Chiar foarte mulți… În schimb, sunt mai puțini cei care iubesc și ceea ce predau. Dar ce să-i faci? Și profesorii sunt oameni. Iar oamenii nu sunt perfecți… Unde mai pui că ți s-ar putea întâmpla să descoperi că el, profesorul, nu e o enciclopedie ambulantă. Că există și lucruri pe care nu le știe și nu are răspunsuri la toate întrebările. Că uneori mai face greșeli.
Important este în cazul multora dintre profesori să înțeleagă că și ei, ca și copiii pe care îi educă, sunt perfectibili. Doar nivelul diferă. Și gândind așa despre ei, îi vor putea încuraja și pe copii în aceeași direcție. De a căuta mereu, de a pune întrebări mereu, de a crește continuu. Bineînțeles, consumând zilnic doză de educație.
