Mă gândeam astăzi să reiau un subiect pe care l-am mai abordat cu ceva vreme în urmă. Acela al vorbirii corecte în dulcele grai românesc. Care unora le poate da bătăi de cap, pentru că e bine știut că limba română e una ce pune probleme mari nu doar celor ce nu sunt vorbitori nativi.
E drept că problemele sunt sesizate de cei care cunosc mai bine regulile de scriere și de pronunție corectă. Pentru că, de multe ori, cei ce fac greșeli, nici nu își dau seama de ele și atunci nu sunt preocupați de asta. Cu toate acestea, bine ar fi ca măcar în cazul celor mici, atunci când sesizăm erori, să le corectăm. Nu doar adulții profesori, ci și adulții părinți, ce se presupune că reușesc să comunice un timp mai lung cu cei mici ai familiei.
Mi-ar plăcea, cum spuneam, să aud cât mai mulți copii vorbind corect. “Mi-ar plăcea”, nu “mi-ar place”. Pentru că ades este folosită forma incorectă a verbului. Așa cum este și în cazul lui “a tăcea” sau “a părea”.
E drept, acum, că mulți părinți au terminat cu ceva vreme în urmă studiul gramaticii, iar multe dintre cunoștințe sau pierdut în timp. Au rămas doar cele cu adevărat utile. Dar cred că a vorbi românește corect chiar poate fi util toată viața, idiferent de serviciu pe care îl avem. Căci adulții merg la “serviciu” și nu la “servici”, cum afirmă de multe ori…
Uneori, e drept că muncesc până târziu, iar oboseală le poate juca feste și în privința vorbirii corecte. Nu se întorc acasă la ora “douăzeci și doi”, dar unora li se întâmplă să se întoarcă aproape de ora douăzeci și două. Corect este “douăzeci și două”, așa cum, la fel de corect este să spui ora “douăsprezece” și nu “doisprezece”.
Acum, ce să mai spun… greșeli pot fi făcute la toate nivelurile… de educație… de vârstă… “Niveluri” și nu “nivele”, bineinteles. Important este să-ți dorești și să te străduiești să corectezi. Căci, nimeni nu este perfect și nimeni nu le știe pe toate. Dimpotrivă! Să nu lăsăm însă ca limba vorbită de noi să fie simțită de ceilalți ca o piuneză în pantof. Chiar așa… “piuneză”și nu “pioneză”. Așa cum e “chiuvetă” și nu “ghiuvetă”, “delincvent” și nu “delicvent”, “greșeală” și nu “greșală”, “celălalt” și nu “celălant”. Căci, nu mai suntem în “clasa întâia”. De fapt, nu am fost niciodată, pentru e corect a spune “clasa întâi”.
Greu cu limba română! Dar timp pentru a învăța e toată viața. Motiv pentru care vom mai aborda acest subiect. În doze constante.
