E septembrie… și, vrând – nevrând, gândul se strecoară spre școală. Și zic se strecoară pentru că mulți ar vrea să mai treacă o vreme neobservați pe lângă ea, mai amânând puțin întalnirea… Și să nu credeți că e vorba doar despre elevi… Că întâlnirea cu școala s-ar mai dori încă puțin amânată, am aflat chiar zilele trecute.
Curioasă, i-am întrebat pe câțiva dintre truditorii din curtea școlii, elevi, profesori și părinți, cu ce asociază începutul școlii. Mă așteptam la răspunsuri diverse… Dar socoteala mea nu s-a potrivit. Mai mici sau mai mari, invariabil, mi-au dat același răspuns, pe un ton ușor plângăcios, dar sincer… școală egal teme. Școala la noi, se pare, începe și se termină… cu teme.
Și chiar din primele zile ale anului școlar, cu gândul la teme părinții și-au pregătit deja îndemnuri mobilizatoare: Scrie și învață, că n-ai altceva de făcut! Altfel, n-ai să ajungi mare… Chiar dacă în gând își zic ca sunt destui din aceia care nu și-au făcut niciodată temele și au ajuns VIP-uri… în multe domenii.
Tot din primele zile de școală și elevii, cu gândul la teme își antrenează perseverența cu diferite jocuri pe calculator. Încearcă, acum, să adune cât mai mult timp în fața monitorului, căci, în curând, cu temele acelea interminabile, nu se știe când vor mai prinde un “event”.
Profesorii… ei da, chiar și profesorii au nevoie de curaj atunci când se gândesc la temele pe care le vor da elevilor. Pentru că e o alegere greu de făcut… Să dea multe și grele, măsură a propriei seriozități și severități sau multe dar ușoare, ca să-i împace pe părinții ce vor să-și țină copiii ocupați în lipsa lor… Deci, greu și pentru profesori…
Făcând un calcul simplu, ca în temele de la aritimetică, școală egal teme, teme egal bătaie de cap. Deci, cum să nu-ți mai dorești puțină vacanță, indiferent de ești elev, profesor sau părinte…
Oare să existe o soluție universal valabilă care să-i mulțumească pe toți? Puțin probabil.
Și totuși, trăgând cu ochiul la alte sisteme de învățământ, poate am reuși să schimbăm ceva pe ici, pe colo, în punctele esențiale. N-or fi temele în topul preferințelor nici în alte țări, dar cel puțin nu sunt o bătaie așa mare de cap. De ce? Poate pentru că majoritatea lor îi pun pe elevi în situația de a găsi soluții, de a explora și nu doar de a reproduce. Sunt teme legate de realitatea în care trăim cu toții și au un caracter aplicativ. Și unde mai pui că cele mai multe teme se efectuează tot la școală, în programele After-School? Iar argumentul părinților pro teme nu e legat de dorința de a deveni… cel mai mare, ci unul de tipul: temele sunt ca un antrenament pentru un sportiv. Pentru a reuși trebuie să te antrenezi! Zilnic! Și mai ales acolo unde ești nesigur!
Ei… dar ce-i drept… lucrurile sunt puțin mai complicate la noi. Complicate de cei care stabilesc direcții pentru învățământ de tip du-te vino, de undeva de sus, de la București. Care n-or fi fost poate pe când erau elevi mari fani ai temelor pentru acasă și tocmai de asta nu sunt profesori. Muncesc cu sârg în birouri și decid cum să stea treaba cu temele.
Destul cu vorba! Dacă a sosit școala… să vină și temele… însă acelea ce nu te fac să-ți dorești 365 de zile de vacanță într-un an, ci care îți reamintesc de ce e bine să consumi zilnic doze de educație.
