Vă vine să credeți sau nu, suntem în prima zi de toamnă și, bineînțeles, în prima zi a noului an școlar. Deși elevii mai au două săptămâni de vacanță, profesorii au intrat deja în activitate.
Zilele trecute chiar, își exprima cineva nelămurirea legată de prezența profesorilor la școală începând cu 1 septembrie. Genul acela de persoană care îți spune, pe de o parte, cât de mult apreciază munca la catedră, iar pe cealaltă, cu nedisimulată invidie, privește spre lungul concediu de 3 luni al dascălilor și la mult prea scurtul program zilnic de lucru, între 4 și 6 ore, al acestora.
Nu-i judec prea aspru pe cei ce gândesc așa. Pentru că, dacă nu trăiești ceva pe pielea ta, ți-e greu să înțelegi. Mama mea soacră gândea la fel înainte de a intra eu în familie. Abia după ce m-a vizitat de câteva ori, la ore la care alții se întorc de la lungile job-uri acasă și fac tot ce le stă în putință să uite de stresul de la serviciu relaxându-se, a înțeles. Pentru că își spunea că e o oră potrivită, având în vedere că am închis ușa școlii cu vreo 4 ore în urmă. Dar m-a găsit fie corectând teste, fie concepând diverse fișe, fie începând caiete cu liniuțe sau bastonașe sau decupând șabloane. Asta se întâmpla în timpul săptămânii. Căci, în weekend, făceam planificarea activităților pentru săptămâna ce urma.
Cât despre invidiata vacanță de 3 luni, care de fapt e pentru elevi așa, căci, profesorii mai rămân în activitate două săptămâni și se întorc la școală tot cu două săptămâni înainte, ce să mai zic? Unii profesori învață pentru examene, alții se perfecționează participând la cursuri impuse de alții sau dorite de ei, unii organizează evenimente legate tot de școală și educație.
Nu-i plâng pe profesori! Chiar deloc. Pentru că atunci când și-au ales această profesie au știut că job-ul zilnic se prelungește și acasă cu tot atâtea ore și chiar mai mult uneori. Iar cei care nu au reușit să-și asume asta au plecat deja din sistem. Dar mi-ar plăcea să-i știu priviți de cei ce lucrează mai mult la job și mai deloc acasă, corect. Și să nu fie invidiați! Cel puțin nu pentru prea multele zile libere. Eventual ar putea fi invidiați pentru că sunt cei care shimbă ceva în mintea și sufletul fiecărui copil ce calcă în școală. Ceea ce chiar e măreț!
Închei, urându-le profesorilor un an școlar mai bun! Cu timp folosit înțelept, în folosul elevilor, al părinților și mai ales propriilor familii. Și cât mai multe doze de educație prescrise și consumate!
