Bun găsit, dragii mei!
Încep o nouă săptămână, cu constatarea că nu sunt la curent cu mulțimea de sărbători ce merită a fi trăite. Căci, mi se întâmplă, uneori, să treacă zile fără să mă uit la știrile de la televizor sau chiar să pierd jurnalele radio. Și, uite așa, am aflat după prea multe zile, că s-a sărbătorit și la noi Ziua Internațională a Dorului. Chiar așa, pe 13 mai românii au fost invitați să celebreze dorul…
Frumoasă sărbătoare!… Drept pentru care, informându-mă, am aflat că au fost mulți dintre cei vizibili, ce se văd pe micile ecrane care au sărbătorit-o, ca model de bună practică.
Mă gândesc, totuși, că nu e niciodată prea târziu să sărbătorim dorul, chiar și noi, cei ce i-am ratat ziua internațională. Pentru că o astfel de sărbătoare nu poate fi decât motiv de aducere pe buze a zâmbetului. Pentru că ne e dor, de cele mai multe ori, de cele ce ne fac plăcere și, deci, ne provoacă bună-dispoziție sau nostalgie, după caz. Plăcute, amândouă.
Și cum să sărbătorim într-o astfel de zi?! Să ne întrebăm, dacă mai e nevoie, de cine sau ce ne este dor. Și să ne facem timp să fim în preajma oamenilor, locurilor sau stărilor ce ne cauzează dor.
Mie una mi-e dor de multe. De mare, de copilărie, de sentimentul că timpul poate fi oprit în loc doar stând la umbra părului din livada bunicii. Dar cum toate îmi sunt deocamdată prea puțin accesibile, am să aleg un dor pentru care îmi pot face timp și loc să îl alung pentru o vreme. Nu e nimic ieșit din comun, pentru mulți, așa cum nu ar fi trebuit să fie nici pentru mine. Sunt convinsă că aveți și voi doruri pe care le-ați păstrat, fără a face nimic să ajungeți la ele, deși v-ar fi putut face fericiți.
Eu îmi încep săptămâna făcând lucrul acesta, de care îmi era dor. Și știu că voi avea o zi și o săptămână mai bună… Pentru oamenii de care îmi este dor, voi încerca sfatul cu privitul spre cer, cum am citit pe undeva. Căci, se spune că, dacă tot privim cu toții spre același cer, s-ar putea să ne treacă din dorul pentru unele persoane, ce fac ca și noi, privesc spre cer.
Vouă, de ce vă este dor? Dacă găsiți în listă ceva de care vă este și n-ar fi greu să realizați, eu zic să o faceți de astăzi. Să începeți săptămâna cu dreptul, chiar de nu e Ziua Internațională a Dorului.
Și dacă veți începe săptămâna cu bine, sunt convinsă că veți fi cu mult mai dispuși să consumați și educație. În doze diferite. Așa cum poate fi și dorul.
