full screen background image

4 mai – “Doza de fericire”

doza bun     Bun găsit, dragi consumatori de educație!

Pentru că au trecut, deja, câteva zile de când ne administrăm doza zilnică, mă întrebam dacă s-a îmbunătățit, în vreun fel, starea dumneavoastră de sănătate… Mai bine zis, nivelul de confort… sau, cine știe?, în combinație cu alte tratamente, poate a crescut, în vreun fel, nivelul de fericire…

Întrebări retorice, deocamdată… și, culmea, ce mi-au fost stârnite de rezultatele unor teste ce mi-au trecut, cu ceva vreme în urmă, prin mână. Nu teste medicale, ce-i drept. Ci, rezultate la testările PISA. Ce sunt aceste teste? Niște evaluări la care participă și elevii noștri, din 2001 încoace, alături de elevi din alte 64 de țări din lumea largă.

Pentru cei care nu știu, aceste teste fac parte dintr-un program de evaluare standardizată, ce urmărește să afle nivelul la care se află elevii, în domenii precum citire/lectură, matematică și științe, dar nu numai.

Cred că nu e pentru nimeni o noutate că, din păcate, cu toate rezultatele excepționale ale unor olimpici, marea masă a elevilor a obținut rezultate ce ne situează la coada clasamentelor. Motivele sunt numeroase și nu vreau să le dezvolt astăzi. Ceea ce mi-a atras, însă, atenția, a fost faptul că elevii noștri dau rateuri la nivelul de fericire în școală. Ocupă locul 53 din 65. În timp ce la polul opus se situează cei din țări precum Albania sau Peru. Deci, copiii noștri sunt printre cei mai nefericiți elevi din lume. De ce sunt nefericiți la școală? Motive ar fi multe. Chiar mult prea multe pentru a le enumera acum. Iar, din păcate, soluțiile stau mai mult în curtea școlii decât acasă, în curtea părinților.

Dar dacă sunt atât de nefericiți la școală, e cazul să găsim soluții să-i facem măcar mai fericiți acasă. Mulți părinți își spun probabil, deja, că ei au găsit secretul fericirii copiilor: cât mai mult timp în fața calculatorului sau cât mai mulți bani de cheltuială. Sau, poate, cât mai mult timp acordat relaxării cu prietenii și mai puțin timp cu nasul în caiete și manuale.

Mă întreb, însă, câți părinți se pot lăuda că secretul fericirii propriului copil este timpul de calitate pe care îl petrec împreună cu el. Știu că mulți îmi veți spune că timpul e resursa cea mai limitată pe care o puteți investi în fericirea lui. Că, pentru a-i oferi ce își dorește, trebuie să stați cât mai mult la serviciu… E drept și asta…. din păcate. Dar, dacă am încerca să găsim timp, măcar o oră pe zi, din 12, să fim cu copiii noștri? Mai exact, nu doar să fim, ci să facem ceva împreună? Și nu doar să privim un film la TV sau să mergem împreună prin supermarketuri. Timp de calitate în care să-i implicăm și în care să ne implicăm, alături de ei. Oare n-ar fi investiția aceasta mai profitabilă în viitor? Și fericirea n-ar fi mai durabilă?

Ei, dar ce-i drept, fericirea e relativă. Mult prea relativă. Dar mă gândesc că, atunci când e vorba de copiii noștri, putem face un efort mai mare pentru a ne apropia măcar de certitudini.

Și, chiar dacă doza de azi nu v-a crescut nivelul de fericire, poate că, odată ajunși acasă, veți încerca să petreceți un pic mai mult alături de copii, în speranța ca ei să fie mai fericiți decât ieri.

Vă invit, pe final, să rămâneți perseverenți și să serviți, zilnic, doza de educație!

0:00

comments

comments