full screen background image

12 februarie – “Doamna învățătoare… în trend”

doza de educatie     Bun găsit, dragii mei!

Am tot vorbit, săptămâna aceasta, despre celebra clasă pregătitoare. Cea pentru care grijile părinților ar trebui să fie moderate. Cel puțin atunci când vine vorba de cunoștințele academice, pentru care v-am dat asigurări că le vor avea la timp, atâta vreme cât va exista preocupare în această direcție.

Astăzi, însă, mă voi referi la o altă mare grijă a părinților, când vine vorba de clasa pregătitoare. În clasa cărei doamne sau domn învățător va învăța? Și să nu credeți că e cea mai mică dintre griji. Dimpotrivă! E atât de mare, încât încolțește în mintea părintelui imediat după fericitul eveniment al nașterii viitorului școlar. E momentul în care se dă startul calculelor, asocierilor, interviurilor cu alți părinți.

Despre care doamnă e mai blândă sau dimpotrivă mai severă, care e mai creativă sau care este mai preocupată de dezvoltarea copilului și prin activități extrașcolare. Se întocmesc CV-uri bine documentate de prin vecini, de pe la cumătrii sau colegi de serviciu. Totul pentru o alegere înțeleaptă.

E drept că preferințele se schimbă. Nu de la copil la copil, adică părinte-părinte, ci de la an la an. Pentru că sunt ani în care se poartă doamna tânără, drăguță, care trebuie să încânte vizual copilul pentru ca acesta să vină cu drag la școală. Au fost ani în care s-a purtat doamna puțin mai strictă, care dă teme suficiente cât să nu aibă copilul timp să facă trăznăi în casă, până sosesc părinții de la serviciu. Acum, ce-i drept, moda este schimbătoare în privința viitorului învățător de la clasă… Măcar cu locația, problema este rezolvată. Chiar nu are importanță faptul că locuiești la o sută de metri de școala din cartier. Dacă e să-i asiguri un start glorios copilului e musai să-l înscrii la școala aceea la care și șeful și șeful șefilor și-a înscris copilul. Doar numele ei îți asigură deja confirmarea că ai făcut o alegere potrivită.

Da. Din toate calculele acestea parcă lipsește, totuși, ceva. Ce o fi?! A… da, copilul. Cel ce va fi școlar. Ce temperament are? Ce ritm de învățare? Cum reușește să lege relațiile sociale? Care e stilul de învățare care dă rezultate în cazul lui? Complicate întrebări… iar părintele nu le știe chiar pe toate. Mai are rost să-ți bați capul și cu astfel de întrebări? Importantă este doamna și școala. Restul… vom vedea în timp.

Ei… să nu credeți, dragi părinți, că îmi imaginez că vreunul dintre dumneavoastră nu-și dorește ce este mai bun pentru propriul copil. Se-ntâmplă însă să ne lăsăm purtați de vorbele unora și altora și să scăpăm din vedere ceea ce este cel mai important. Copilul. Și nu preferințele lui estetice trebuie să primeze. Ci cum spuneam mai devreme.: temperamentul, stilul de învățare, felul în care realaționează cu ceilalți. Acestea sunt punctele de plecare în alegerea unui învățător cu care cel mic își va petrece cinci ani din viață.

În cele din urmă nimeni nu garantează că ați făcut alegerea cea mai bună. Dar, măcar ați făcut-o pornind de la criteriile corecte. Eu una cred că am făcut alegerea cea mai potrivită, fără a urma vreun trend în materie de școală sau învățător. Vă doresc să puteți spune și dumneavoastră acest lucru, la finele clasei a IV-a. Că ați făcut alegerea cea mai bună. Vă poate ajuta, sper, și o doză de educație.

0:00

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza