full screen background image

18 decembrie – “Babuinii… căscați”

doza de educatie     Bine v-am regăsit, dragii mei!

Cum vă simțiți astăzi? Mai e doar o zi și vine vacanța de iarnă. Cel puțin în curtea școlii. Căci, pentru cei ce nu mai au legătură cu școala, vacanța mai întârzie câteva zile. Așa că mă aștept ca reamintirea acestei realități să stârnească bucurie elevilor și dascălilor, iar celorlalți, poate, un căscat. Un căscat ca acelea pe care le vedem în jurul nostru, indiferent de oră sau locație. Discret sau nu,  care poate deranja sau nu, la gândul că am putea fi plictisitori. Căci, e drept, căscatul poate avea cauze diverse și semnificații la fel de diverse. Și deși știm fiecare câte ceva despre el, n-ar trebui să tragem concluzii pripite la vederea unuia.

Dar, cam ce știe fiecare despre căscat? Eu, spre exemplu, eram convinsă că ar mări aportul de oxigen, deci, un căscat în plus pe zi, n-ar strica nimănui. Se pare însă că nu există dovezi în acest sens. Deci, trebuie să căutăm o altă variantă, pentru a crește nivelul
oxigenului…

Al doilea lucru, pe care îl știm cu toții cred, este acela că este molipsitor. Și nu e nevoie să vezi pe cineva căscând. E suficient să auzi un căscat sau doar să te gândești la el și, instantaneu aproape, te molipsești… Căscați, deja?… Poate nu…

Dar care ar fi cauzele căscatului? E drept că cea mai frecventă e plictiseala. Căci, sarcinile monotone sau inactivitatea sunt cauzatoare de căscat, chiar dacă ești la orele de curs. Sau poate tocmai din acest motiv… Aviz dascălilor!

Interesant mi se pare, însă, că suntem predispuși să căscăm chiar atunci când suntem în situații tensionate. Când o persoană din preajmă ne face să ne simțim stânjeniți. Deci, dacă prichindelul din fața ta cască în timp ce tu îl cerți, nu e musai semn de nepăsare, ci poate fi și o reacție a organismului la stres, prin care încearcă să se detensioneze. Și, dacă e greu de crezut, am să vă spun că există studii prin care s-a observat că, ori de câte ori cineva trăieşte o stare de anxietate, este înclinat să caşte.

Lucrul s-a observat chiar şi la sportivii olimpici, care aşteaptă să se dea startul, şi la soldaţii paraşutişti, care aşteaptă să sară din avion. Și, deși sunt motive de plictiseală sau, dimpotrivă, de stres, la tot pasul, pentru fiecare, aflați că nu suntem, noi, oamenii, campioni la căscat. Campioni sunt babuinii, ce cască fără probleme de 10-12 ori pe oră. E drept că o fac, mai mult, din cauza stresului, decât de plictiseală, pentru că lumea lor e chiar mai plină de amenințări decât a noastră.

Ideea cu căscatul e următoarea: că n-ar trebui să fim prea supărați când îi vedem pe unii căscând, atunci când le suntem în preajmă. Cauzele sunt diverse și naturale. Eu una, însă, după ce m-am informat în plus în privința căscatului, îl voi practica și pe
viitor, vrând-nevrând, dar cât mai discret. Fie că am fost molipsită sau nu de altcineva.

Nu de alta, dar, acum, când spun căscat, mă gândesc la babuini. Și trag speranțe că m-ar putea ajuta, în această privință, o doză de educație.

0:00

comments

comments