Bun găsit, dragii mei!
Am început, de luni, să vorbim despre serbările de Crăciun, căci, e sezonul acestora, nu-i așa? Ieri vorbeam despre grijile pe care și le fac adulții pentru locul pe care îl ocupă cel mic în serbare. Loc în spațiu, pentru că primul rând garantează maximum de vizibilitate, ceea ce e foarte necesar pentru fotografia de copertă pe Facebook, a părinților. Dar loc și în timp, căci, dacă durează mai mult solo-ul celui mic, ai asigurată atenția celorlalți față de prestația lui, ceea ce e semn bun. Căci, indiferent dacă te vorbesc de bine sau nu, important este să fii băgat în seamă.
Am lăsat însă spre final trăirile celor mici. Care pot fi puțin diferite de ale părinților. Căci, așa cum spuneam ieri, copiii și-ar putea dori chiar locul cel mai discret în serbare. Important pentru ei este doar să nu uite versurile, să-i audă Moșul și să le aducă ce-și doresc.
Și, dacă pentru dumneavoastră, mai importante nu sunt poziția copilului în spațiu sau timp, ci emoțiile stârnite în el de eveniment, atunci e rost de consumat această doză de educație.
Căci, sunt situații în care cel mic se simte copleșit la gândul de a recita, chiar și două versuri, în fața unei audiențe atât de numeroase, ca cea ce asistă la serbările de Crăciun. Și-atunci cum să îl ajuți să se bucure de experiența serbării?
Cu siguranță, știți cu toții că primul pas în această direcție este să te asiguri că își cunoaște foarte bine rolul la serbare. Al doilea pas implică mai mult efort, ce-i drept, dar merită! N-ar fi rău să simulați o serbare și acasă, care să premeargă celei de la școală ce are o audiență sporită… Uite… acum e momentul ca, în spiritul sărbătorilor, să nu mai stați certată cu vecina de palier, să o invitați la un ceai și să o puneți în postura de spectator. Astfel, copilul s-ar putea familiariza, ce-i drept la scară redusă, cu presiunea publicului.
Dacă micul artist dă semne de emoții prelungite la gândul serbării e important să discutați cu el mai mult. Să aflați ce crede el că ar putea să meargă rău și să găsiți împreună soluții în cazul în care și-ar putea uita poezia, în cazul în care simte că îi bate inima mai repede, sau crede că ceilalți vor râde de el. Căci, frica de eșec o avem cu toții, mai mari sau mai mici, în diferite situații. Dar dacă anticipăm, împreună, posibilele reacții ce ar putea să-i blocheze capacitatea de a-și duce până la final rolul la serbare, am putea găsi tot împreună soluții pentru a depăși momentele stânjenitoare. Și așa, serbările n-ar mai fi un stres. Nici pentru cel mic, încărcat de
emoții, nici pentru cei mari, dornici de a asista la o prestație aducătoare de satisfacții.
Comunicare, deci. Despre asta este vorba, înainte de serbare. Cu vecina ce-ți poate veni în ajutor când nici nu gândești, cu cel mic ce poate dovedi că a moștenit talentul tău, cu doamna profesor, ce are ocazia și ea să constate că putea să-i dea chiar un rol mai greu copilului tău, în serbare. Și ar putea fi, ce-i drept, vorba și despre o doză de educație. Până la Crăciun, măcar.
